M-am mutat

Ma rog, nu eu, ci blogul. Mai exact, subiectele despre lumea tiparului le veti gasi, de azi inainte, aici.

Benny Landa, primul Campion al Tiparului

Echipa care va realiza IPEX 2010 a instituit si un original premiu, „Champions in Print Award“, iar primul care il primeste este fondatorul companiei Indigo, Benny Landa (in fotografie), cel care a fost presedintele ei timp de 30 de ani, pana la achizitionarea de catre HP, in 2002. De altfel, primele masini Indigo au fost lansate la editia din 1993 a Ipex. Cu acea ocazie el a declarat: „tot ce poate deveni digital va deveni digital, iar tiparul nu face exceptie“.

ColorExpert pentru iPhone

Comentam zambind, acum o luna si mai bine, despre faptul ca deja s-au gasit cetateni care sa produca un profil de culoare pentru iPhone. Treptat, insa, gluma se ingroasa, si Code Line Communications a scos pe piata aplicatia ColorExpert pentru celor de la Apple. Puteti selecta din natura culoarea perfecta, aveti la dispozitie un ColorWheel (cu diferite scheme, printre care Monochromatic, Analogous, Complementary, Split Complementary, Triadic) si bibliotecile Pantone solid coated, Pantone solid uncoated, Pantone Goe coated, Pantone Goe uncoated, Web Safe Colors si HTML Colors. Pe deasupra, puteti trimite prietenilor paletele realizate prin mail.
Programul costa doar $9,99, iar alte detalii gasiti aici.

Oamenii din marketing nu cred ca tiparul este in pericol

dmnews.com (dm vine de la direct marketing) le-a pus intrebarea „Cum se poate adapta tiparul erei digitale“ lui Jeremy Knauff, CEO la Wildfire Marketing Group, si Pamelei Girardin, presedinte la Q2 Marketing. Inainte de a va invita sa cititi raspunsurile lor, nu vreau decat sa precizez ca amandoi sustin, fara nici un echivoc, ca tiparul va rezista fara probleme. Vorba lui Knauff, la cat a evoluat tiparul de la Gutenberg incoace, sigur va rezista si acum, gratie, mai ales, importantului ajutor primit de la tiparul digital. Care, iata, din concurent al tiparului offset se transforma in principal aliat. Inca o dovada ca nu trebuie sa ne grabim cu sentintele.

Xerox si HP, lideri in Magic Quadrant

Gartner a publicat recent raportul Magic Quadrant for Managed Print Services (MPS) Worldwide, pentru anul 2008. Dupa cum puteti remarca, liderii in tipar digital, HP si Xerox, sunt si aici in careul liderilor. Daca doriti sa cititi raportul complet (inclusiv cu motivatiile pozitionarilor), puteti sa o faceti aici.

De ce vrea Patriciu „Adevarul de seara“

Ca Adevarul Holding vrea sa scoata, in Bucuresti si in marile orase, „Adevarul de seara“, probabil ca ati aflat deja (daca nu, cititi, de pilda, aici). Sincer, auzisem mai demult barfa de la un bun prieten (cumva modificata, dar asta conteaza prea putin) si nu credeam in ea nici sa ma pici cu ceara. Si, sincer, nici acum nu cred ca asa ceva poate merge la noi: un public neobisnuit cu ziare de seara (va mai aduceti aminte de experimentul „Bulina albastra“?), dificultati tehnice clare (tipar, difuzare etc), in fine, mult mai multe argumente contra decat pro. Da' poate nu-i treaba mea.
Si, totusi, de unde pana unde i-a venit lui Patriciu (sau, ma rog, oamenilor lui) ideea? Foarte simplu, stimati concetateni: daca tot si-a extins afacerile media in Ucraina, a descoperit ca acolo ziarul gratuit de seara („Vecerkom“, pre numele sau, il puteti admira deasupra) merge minunat de doi ani incoace. Pai vrem si noi, nu?
Asa ca, daca vreti sa stiti mai multe despre ce urmareste Patriciu cu „Adevarul de seara“, cititi, va rog, textul asta.

Mitsubishi a lansat noua sa rotativa, Diamond 16 Max+

Mitsubishi Heavy Industries (MHI) a anuntat lansarea noii sale rotative offset, Diamond 16 Max+. Dupa cum o arata si numele, este vorba mai mult de o imbunatatire a modelului precedent, Diamond 16 Max, decat de un produs absolut nou dar, chiar si asa, imbunatatirile nu sunt deloc nesemnificative. In primul rand, rotativa functioneaza pe sistemul „one button operation“, ceea ce permite unui operator nu foarte instruit sa o utilizeze. Deloc de neglijat: imbunatatirea calitatii tiparului, scurtarea timpilor de pregatire, reducerea pierderilor, imbunatatirea sigurantei.
In ceea ce priveste timpii de pregatire, trebuie neaparat mentionat sistemul Max SimulChanger, care permite schimbarea completa a placilor in 60 de secunde (record mondial, dupa cum afirma producatorul)
Cat despre managementul de culoare, Max Diamond Eye nu numai ca analizeaza patch-urile, dar compara valorile cu cele comunicate de prepress si ajusteaza el calimarile. In plus, operatorul mai are la dispozitie MAX Color Navigator, care permite reglajul fin al culorilor prin touch-panel (sistemul a primit in 2006 un Technology Award de la Japanese Society of Printing Science and Technology).
Pentru ce cred producatorii ca ar fi cea mai nimerita? Tiparirea de reviste, brosuri si inserturi pentru ziare.
Pretul nu a fost, deocamdata, comunicat.

Océ VarioPrint 6250 a mai adaugat un premiu la colectie

Colectie? Pai sa recapitulam. In 2006, BERTL ii acorda, la ON DEMAND Conference & Expo, premiul Best of Show. Au urmat, in 2007, Golden Medal la Poznan International Fair, tot Golden Medal la EmbaxPrint, doua premii (Best product of the year 2007, Best production cut-sheet monochrome) de la European Digital Press Association (EDP), PIA/GATF (Printing Industries of America/Graphic Arts Technical Foundation) i-a acordat InterTech Technology Award 2007. La inceputul acestui an, BERTL anunta ca i-a acordat Beyond 5 Star Rating.
Ca sa ajung, in fine, la continutul acestei stiri, Buyers' Lab Inc (BLI) i-a acordat zilele trecute, un Outstanding Achievement Award pentru tehnologia duplex Gemini (mai multe detalii despre ea vedeti aici). Testul a constat in tiparirea pe un VarioPrint 6250 a 10 milioane de foi, iar erori de alimentare s-au inregistrat doar o data la 333,333 imprimari (stirea completa aici). Nu sunt neaparat un fan Océ dar, trebuie sa recunosc, este chiar impresionant.
Si, pentru ca n-am apucat inca sa va povestesc nimic despre aceasta masina de tipar digital alb-negru, cateva date tehnice: 250 A4 sau 132 A3 pe minut (tiparite, fireste, simultan pe ambele fete), volum lunar pana la 8 milioane, hartie de la 50 la 300 g/mp. Pretul? Aproximativ $230.000 in 2006, acum probabil ceva mai putin.

Flash direct in QuarkXPress, free webinar

Ca se poate (in versiunea 8), v-am povestit mai demult. Azi va informez doar ca puteti invata si cum se face treaba asta. Va puteti inscrie aici pentru un webinar free, care va avea loc pe 21 octombrie. Grabiti-va, ca locurile sunt limitate (sau cel putin asa spun organizatorii).

Culorile la moda pentru primavara 2009

Pai Pantone zice ar fi Palace Blue, Lavender, Super Lemon, Salmon Rose, Fuchsia Red, Rose Dust, Slate Gray, Vibrant Green, Dark Citron, Lucite Green.
Da, e vorba de doamne si de moda, in principiu. Dar vreau sa vad designerul care zice ca nu-l intereseaza informatia conform careia raportul Pantone pentru primavara 2009 e gata si poate fi luat de aici.

Ultima sansa daca vreti sa faceti upgrade de la Photoshop 7 la CS3

Incepand cu CS3, Adobe a instituit o politica de upgrade „3 versions back“ (amanunte aici). Ideea e ca mai aveti timp doar pana la 15 octombrie sa faceti upgrade de la Photoshop 7 la versiunea CS3.

Crestere de peste 72% pentru tabloidele romanesti

Tot am discutat despre situatia ziarelor peste tot in lumea asta, hai sa facem un popas si in Romania, unde se pare ca situatia presei scrise nu e catusi de putin ingrijoratoare. Conform unui raport BRAT, in primul semestru al anului 2008 cele trei tabloide, Libertatea, Click! si Cancan, au inregistrat, fata de aceeasi perioada a anului trecut, o crestere a vanzarilor cumulate de peste 72%. Sigur, anul trecut Click! si Cancan de-abia fusesera lansate, dar cresterea ramane, noile aparute n-au luat prea mult din vanzarile Libertatii, care s-au diminuat doar cu 13% (stirea completa aici).
Asadar, cititori noi, si deloc putini. Inca o dovada ca problema, cel putin la noi, nu e a presei scrise, ci a modului in care e facuta. Deocamdata, ziarele „quality“ (mama, ce bine merg ghilimele astea!) par sa creada ca solutia pentru mentinerea tirajelor o reprezinta inserturile. Cand vor ajunge la concluzia ca scaderea tirajelor proprii e o consecinta a calitatii marfii oferite (fara sa dea vina pe cititorul care, vezi Doamne, e incult, prefera tabloidele si, daca nu-i dai niste pomana sub forma de inserturi, nu te cumpara) probabil vor simti efectul si la vanzari.
Pana una-alta, titlurile de gen „Presa scrisa se reinventeaza sau moare“ sunt nu doar stupide, ci si (mai ales!) contrazise de realitate.

UPDATE1: Exact cand terminam de scris, a venit pe flux un excelent articol al lui Mario Garcia, „Elite newspapers, free newspapers: the future lies somewhere here“. N-are mare legatura cu vanzarile tabloidelor romanesti ( :) ) dar, cand vine vorba despre viitorul presei scrise, Garcia stie ce vorbeste.
UPDATE2: Si, culmea, inca un text sosit urgent in apararea spuselor mele de mai sus. Pe blogul lui, Iulian Comanescu scrie:

Un redactor-şef de ziar mare îmi spunea acum un an şi mai bine, când blogurile erau ceva proaspăt, că în redacţia respectivă ajunseseră la concluzia că nu se citează blogurile fiindcă “dacă le-am cita, ar trebui să cităm tot timpul pe câte cineva”, nu numai de pe bloguri. Felicitări, dar asta arată destul de bine capacităţile redacţiei respective - una foarte mare - de a furniza informaţie la mâna întâi: aproape zero. E şi explicaţia pentru care quality-urile, printre care se număra şi ziarul în cauză, au un public atât de mic.

Or fi tabloidele cum or fi, dar macar stiri la prima mana cam au.

Ce e nou la Adobe CS 4

Din punctul meu de vedere, pot sa spun ca cele mai bune imbuntatiri ar fi „live preflight-ul“ din InDesign (chiar grozava idee!), Multiple Artboards in Illustrator, iar la Photoshop imi place ca la Print arata din prima culorile out-of-gamut (chit ca, daca managementul de culoare nu-i bine facut, e fix pix). A, era sa uit, Camera Raw accepta TIFF si JPEG!
Cred, totusi, ca parerea mea nu va intereseaza foarte tare si ca ati vrea mai curand o lista completa de noutati. Ok, o gasiti aici.

Quark nu se dezminte: a aparut varianta 8.01

Nici n-au lansat bine cei de la Quark varianta 8 ca a si aparut, conform unei traditii bine impamantenite pe la ei, versiunea 8.01. Circula de altfel si o zicala (printre cumparatori, dar mai ales printre „descarcatori“) ca n-are rost sa-ti iei de la Quark varianta „.0“, ca o sa apara repede „.01“, si apoi „.1“. Iaca, e valabil si de data asta.
O lista completa a imbuntatirilor in 8.01 inca nu exista (de altfel i-au dat drumul, ca de obicei, timid, cautati in pagina asta in dreapta jos la updates). Din ce-am aflat pana acuma nu-i mare lucru, imbunatatiri pe la spelling (la optiunea „Ignore capitalization“, pentru limbile „German“ si „non-German“) si, mult mai important din punctul meu de vedere, au adaugat la culori setul PANTONE Goe Uncoated. Probabil si-au adus aminte ca multi iau Quark-ul ca sa faca ziare...

Vrea Sarkozy sa puna mana pe presa franceza?

Va povesteam ieri despre dezbaterile de la Bucuresti privind situatia actuala a presei. Un biet simpozion, la urma-urmei. In Franta, situatia este luata foarte in serios si azi, la ora 11, au inceput dezbaterile a ceea ce francezii numesc „Etats généraux de la presse“. Revolutionara denumire, nu alta, trimitere de-a dreptul la Revolutia franceza, dar sa trecem. Ideea este ca dezbaterile, conduse de consiliera presedintelui, Emmanuelle Mignon, au drept scop sa gaseasca solutii pentru problemele actuale ale presei „traditionale“, supusa atacurilor Internetului si ale presei gratuite. S-au format 4 grupuri de studiu („pôles de réflexion“ le-au zis in pretiozitatea lor), conduse de Bruno Frappat, presedintele Grupului Bayard Presse („locul ziaristilor“), Bruno Patino, director general al France Culture si fost vicepresedinte al grupului Le Monde („reflectii asupra digitalului“), François Dufour, reprezentantul ziarelor nationale franceze la asociatia mondiala a ziarelor (WAN), si fondator al grupului Play Bac Presse („presa si societate“) si, in fine, Arnaud de Puyfontaine, fost presedinte al Asociatiei prentru promovarea presei de tip magazin (APPM) si fost presedinte al Emap France si Mondadori France („tipar si distributie“). Toate bune si frumoase pana aici, inclusiv Sarkozy prezent la deschiderea lucrarilor.
De ce s-a ajuns aici? Pai din cauza problemelor cunoscute peste tot: scaderea tirajelor, scaderea veniturilor obtinute din publicitate, cresterea costurilor de tipar si distributie, nimic nou sub soare. Iar in Franta problemele astea ii privesc si pe contribuabili, fiindca, in caz ca nu stiati, guvernul francez subventioneaza presa; 284,5 milioane de euro sunt prevazute in bugetul pe 2009. Asta in conditiile in care presa de tip magazin sta extraordinar de bine, indicele ei de lectura fiind in Hexagon unul dintre cele mai ridicate din lume.
Dar tot e bine, uite, guvernul are grija, nu? Unde-i scandalul din stirea asta? Pai vine de la un comunicat al sindicatului ziaristilor francezi SNJ-GGT, care-l acuza pe Sarkozy ca, prin chestia asta, nu vrea altceva decat sa-si subordoneze presa franceza („la tenue de ces Etats Généraux se limiterait donc à entériner les concepts sarkozyens visant à mieux contrôler l’information et réduire le pluralisme au profit des seuls «amis» du chef de l’Etat à la tête des grands groupes de presse écrite ou audiovisuelle.“). Sigur, CGT-ul, din cate-mi aduc aminte, are ceva parfum comunist, totusi sindicalistii parca au dreptate cand se mira ca in fruntea comisiilor au fost pusi patroni si nu cercetatori sau profesori universitari.
Un singur lucru e sigur: problema e de urmarit. Si le-o recomand tuturor celor implicati in presa, mai ales alora care au ticul verbal cu „numai in Romania se poate asa ceva“.

Ziarele nu mor, dar trebuie sa se transforme

Cam asta a fost ideea conferintei „Inovatia in media - Presa, de la Mono-media la Multi-media“, care a avut loc azi la Bucuresti. Printre conferentiari, Cristina Simion (saru' mana, Cristina!), director general Edipresse AS Romania, Andrew B. Davis, presedintele American Press Institute, Carlo Campos, directorul grupului Innovation Media Consulting Group, George Brock, International editor The Times si presedinte World Editors Forum. Ce s-a discutat acolo va prezinta pe larg Hotnews.
Pentru ca la ora la care scriu, textul este inca in curs de actualizare, n-am sa ma bag prea tare in seama (mai ales ca, pe subiectul asta, am tot scris), ci am sa va prezint doar cateva idei care mi-au placut mai mult (intamplator sau nu, toate ii apartin lui Campos): „principalul concurent al tau nu este un alt ziar, ci timpul cititorilor“, „digitalul este o solutie, nu o problema“, „continutul vine inaintea tehnologiei“. Pe cuvant ca daca, prin absurd, as fi proprietar de ziar, as afisa ideile astea pe toti peretii.
Desigur, numai impreuna cu nemuritoarea cugetare a lui Pastorel Teodoreanu, „nu exista subiecte idioate, ci numai redactori tampiti!“

UPDATE: Dupa pauza, destula tiganie damboviteana si cateva lucruri adevarate. Repetand ca sunt multe lucruri de bun simt spuse acolo (si ceva tampenii, da' sariti voi peste ele!) nu mai mentionez decat intrebarea extrem de pertinenta a lui Jim Chisholm, CEO iMedia Advisory: „de ce televiziunea domina absolut piata de publicitate din Romania, de ce ziarele au atat de putini cititori, in conditiile in care situatia economica este potrivita pentru cresterea presei scrise?“.
Ca n-ar fi putut, fi-r-ar sa fie, sa-si exprime nedumerirea asta un participant roman!

Kodak in campania prezidentiala americana

Dupa ce a „participat“ la Olimpiada de la Beijing, Kodak se implica si in campania electorala americana. Mai pe romaneste, invitatiile, mapele si toate celelalte materiale tiparite pentru invitatii la prima dezbetere dintre Barack Obama si John McCain (a avut loc vineri la Gertrude C. Ford Center for the Performing Arts, din cadrul University of Mississippi, Oxford, Missouri) au fost tiparite pe un Kodak NexPress 2100 Plus Digital Production Color Press (in imagine). Ca sa va faceti o idee despre volumul lucrarii, numai ziaristii invitati au fost 3.000. Iar stirea completa o gasiti aici.

Lupta dintre QuarkXPress 8 si Adobe CS 4 a ajuns fata juriului

MacJury a organizat o dezbatere legata de lansarea Adobe Creative Suite 4, la care au participat Jeff Gamet, Galen Gruman, Tom Negrino, Jay Nelson si Chuck Joiner. Prima parte (unde e vorba mai mult de InDesign, Dreamweaver, Photoshop si importanta integrarii elementelor Flash) o gasiti aici, iar partea a doua (unde intervine inevitabila comparatie Quark 8 vs. CS 4) aici.

A fost lansat Pantone Color Cue 2.1

Dar deocamdata doar pentru rezidentii din SUA si Canada. E cat un mouse si cu el puteti masura absolut orice culoare din viata reala, iar el va va afisa instantaneu echivalentul cel mai apropiat in cod Pantone. Si asta fara sa fie legat la vreun computer. Are in memorie 7 colectii Pantone (printre care Pantone Matching System, Goe Coated, Goe Uncoated, dar si Fashion + Home color system sau Paints + Interiors color system). Mai mult, cu o simpla apasare de buton face translatiile intre spatiile RGB, HTML and L*a*b*. Inregistreaza si culorile din preajma celei masurate, are memorie proprie, ce mai, o scula extraordinara pentru orice designer. Alte amanunte gasiti aici.
Pretul? Cel de lansare (repet, deocamdata doar peste Ocean) este de $299, dupa 1 ianuarie va fi $349.

Quark trece tot la varianta 8

Adica nu avem doar QuarkXPress 8, ci si Quark Publishing System 8, QuarkCopyDesk 8 si QuarkXPress Server 8. Aceasta va fi linia de atac atat la IFRA Expo 2008 (Amsterdam, 27-30 octombrie), cat si la Graph Expo (Chicago, 26-29 octombrie).
Numai ca lucrurile nu se opresc aici. A mai fost facuta o declaratie enigmatica, „vom face un alt anunt important in legatura cu QPS8“. Primele ipoteze timide spun ca vor combina capabilitatile grafice ale lui QuarkXPress cu workflow-ul QuarkXPress Server. De urmarit.
Hotarat lucru, lansarea lui Adobe Creative Suite 4 a declansat energii nebanuite.

Xerox anunta „hartia care se sterge singura“

Da, asta ar fi o inventie care chiar ca ar economisi hartia prin birouri. Adica printezi niste foi, te uiti la ele cat de uiti, apoi hartia redevine alba si imaculata, fie in 16-24 de ore, fie imediat, daca o expui la o sursa de caldura. Dupa care o poti refolosi. O data, de doua ori...
Sigur, e putin mai complicat decat atat (iar cei interesati pot gasi amanunte aici). Pe deasupra, Xerox a anuntat ca inca lucreaza la imprimanta care ar putea sa contribuie la minunea asta. Deocamdata, e doar o idee interesanta (si foarte „green“), care va fi prezentata, in premiera, la WIRED NextFest.

Mai citeste lumea ziare...

In tot noianul de stiri alarmiste privind prabusirea tirajelor ziarelor americane, mai sunt totusi si exceptii. Lee Enterprises, care editeaza peste 50 de ziare locale si regionale din SUA (lista lor completa aici) a comandat un studiu de audienta iar rezultatetele comunicate de Wilkerson & Associates i-au uimit si pe ei.
„Rezultatele s-au dovedit exact opusul a ceea ce credem noi deseori ca este adevarat“, a declarat vicepresedintele Lee, Suzanna Frank. Pe scurt, o crestere a audientei (combinat, print+web) de la 66 la 71%, iar printre tineri (18-29 de ani) o crestere a audientei (doar pe varianta tiparita!) de la 48 la 55%.
Ce sa mai zic? Sa reiau ideea ca moartea tiparului nu e chiar asa inevitabila cum cred unii? M-am plictisit. Mai bine ii anunt pe cei interesati ca pot gasi rezultatele complete aici.

Melodia drupa 2008

Daca tot e duminica, merge si ceva mai light. Dupa cum probabil stiti, fiecare editie drupa are propriul sau cantec. Cel de anul asta suna cam asa:

One world, one DRUPA-pa pa pa pa pa…
One world, one DRUPA.
DRUPA – the number print media faire.
for the whole community…
of print media industry…
this faire will make you see…
how to command the future.
It’s a networking event…
forcing the upward trend…
a good mood stimulant…
this is our DRUPA!
Always in a pole position for half a century…
it’s a meeting of all classes…
of printing industry!
One world, one DRUPA!
it’s a place of global competence
One world, one DRUPA!
come and join this great experience
One world, one DRUPA!
it’s a place to learn and to compare
One world, one DRUPA!
the number one print media faire
just be there…
Oooooh, oooooh, oooh oooooh
Just be there!

Si ca sa nu spuneti ca sunt rau si va dau numai versurile, melodia o puteti lua de aici, unde gasiti si cantecul editiei 2004.

Cel mai mare print digital din lume

A fost pus in centrul Buenos Aires-ului si a fost realizat de firma argentiniana Base3, iar imaginea, reprezentand formatiunile geologice de la Ischigualasto, a fost facuta de fotograful Robert Ruiz. Si da, a fost consemnat de Guiness Book.
Cateva date: printul are 60x20 metri, a fost facut cu un HP Scitex XL1500, pilotat de un Onyx Postershop RIP, pe micro-perforated canvas, iar greutatea suportului pe care a fost instalat (asta doar de curiozitate) este de 140 de tone. Mai multe date gasiti aici.
A, si nu bagati in seama ca HP a stalcit numele, transformandu-l in Ischugualastao. Se mai intampla.

Printurile - ghid de supravietuire

Despre relatia dintre client/designer si tipografie am mai scris. E o lupta care nu se va termina practic niciodata, din vina ambelor parti (chiar daca fiecare da vina numai pe celalalt). Sa luam, de pilda, tipograful:

Asa cum veti citi si mai departe, sunt tipografii si tipografii.
Sunt tipografii „prea ocupate“ pentru a trage clientul de limba in scopul de a afla ce vrea...
Sunt tipografii „prea ocupate“ sa faca repede lucrarea fara sa fie interesate de ce iese sau daca clientul chiar stie ce vrea. „Asta mi-ai cerut, asta ti-am dat...“

Si as mai putea adauga vreo doua injuraturi printre dinti (ce vreti, in ultimii ani am fost mai mult client...). Dar nu, ajunge, mai bine sa ne intoarcem atentia spre partea adversa:

Persoane care s-au „jucat“ putin in Corel sau Photoshop, care nu au notiuni elementare despre ce inseamna tiparul digital dar mai ales cel offset (din punct de vedere al pregatirii fisierelor de tipar) se considera dintr-o data super-DTP-isti. Si ne pomenim cu lucrari pe care clientul le considera Bune de tipar, dar care sunt de fapt bune de aruncat. Pentru ca, de multe ori, a te apuca sa aduci la conditie de tipar un astfel de fisier necesita un timp cu un cost pe care clientul nu accepta (de cele mai multe ori) sa-l plateasca, pe motiv ca el a adus grafica la BT, ca asa sustine „specialistul“ lui.

Trist, dar al naibii de corect. Si aici as mai putea adauga ceva acuze, dar daca n-am facut-o inspre tipografi, n-ar fi cinstit s-o fac doar spre clienti.
Asa ca sa revenim la oile noastre. Citatele de mai sus le-am luat de pe www.poligrafice.ro, care ne recomanda, spre indulcirea conflictului, textul lui Ionut Daniel Zarnescu, Printurile - Ghid de supravietuire. E PDF, e gratis si, lucrul cel mai important, chiar e bun. L-am citit cu interes, chit ca mi-a provocat, nu o data, „duioase“ aduceri aminte.

Tipar digital la propriu!

Cateva cuvinte inainte de a urmari filmuletul de mai sus: actiunea se petrece la manastirea Dgon Chen (sper ca am scris corect) din Dege, fondata in 1446. Tipografia a fost infiintata in 1729. Sper ca veti fi de acord cu mine ca prepress-ul si automatizarile sunt de exceptie!

Blurb va tipari toata policromia pe Indigo

Ce-i aia Blurb? Pai, pentru cine nu stie, o companie fondata in 2004 care ofera Print On Demand (POD) . Ca sa fiu mai exact, sa presupunem ca dumneavoastra doriti sa scoateti o carte, si n-aveti chef sa platiti tirajul la o editura si apoi sa ramaneti cu el in brate (daca sunteti cumva un autor de succes, sariti, va rog, paragraful asta). Intrati pe Blurb, descarcati programelul lor (Blurb Book Smart se cheama), realizati-va pretioasa carte cu ajutorul lui si trimiteti-o la ei. Din momentul asta, aveti mai multe optiuni: ori lasati cartea necunoscuta de nimeni, va luati numai dumneavoastra cate exemplare vreti din ea si gata, ori le cereti ajutorul si va fac ei promovare, difuzare si vanzare (contra unui comision, fireste!) Asa-i ca suna minunat? Ei, dar nu va mirati asa de tare, doar am mai vorbit de un sistem foarte asemanator (dar pentru reviste) cand va povesteam de lansarea MagCloud. Or sa vina, pana la urma, si unii, si altii si in Romania. Sau poate s-o gasi vreun roman inteligent sa puna el pe roate un sistem din asta.
In fine, nu despre asta era stirea, nu? Ci despre faptul ca, la Photokina, Blurb a anuntat ca, de acum inainte, toate lucrarile color le va realiza pe masini Indigo. Si n-a uitat sa precizeze, fireste, ca deja este prezent in 60 de tari si lucreaza pe 80 de masini Indigo. Mda, cred ca asta voiau de fapt sa anunte.

Raportul „Renewing the Printing Industry“ arata viitorul industriei tiparului

Are industria asta viitor? Dupa cum, probabil stiti, parerea mea ferma este ca da. Proaspat aparutul raport al lui Joseph W. Webb zice la fel, cu mult mai multe amanunte. Chiar daca se refera (firesc, nu?) la realitatile din SUA, carticica (are, totusi, 146 de pagini!) mi se pare de un real folos pentru orice tipograf din lumea asta. Deci si pentru romani. Asa ca, daca va intereseaza, grabiti-va sa o luati de aici, ca nu va fi gratuita decat o perioada limitata de timp.

Pot fi calibrate camerele digitale?

O discutie foarte interesanta. Pai, atata vreme cat producatorii de soft si hard pentru calibrare pun la dispozitie solutii pentru fotografi, inclusiv pentru camerele lor digitale, raspunsul ar trebui sa fie pozitiv, nu? Iar daca un scanner (cel mai apropiat dispozitiv fata de o camera digitala) poate fi calibrat fara probleme, discutia ar putea parea inutila. Si totusi...
Mai intai trebuie sa precizez termenii discutiei. Sub termenul generic de calibrare se ascund, de fapt, doua operatii distincte. Schematizand datele problemei, vorbim, mai intai, de linearizare, adica de un fel de aducere la zero a sculei care ne intereseaza, si mai apoi de profilare, adica de masurarea exacta a abaterilor caracteristice ale fiecarui dispozitiv in parte si realizarea, pe baza rezultatelor, a profilelor de culoare (ICC). Singura exceptie are loc in cazul monitoarelor, unde linearizarea si profilarea se face, de obicei, simultan.
Dar operatiile de mai sus se pot face atunci cand exista conditii stabile de utilizare. Scannerul (ca tot l-am dat exemplu) sta cuminte pe masa lui si, protejat de capac, isi face treaba la fel de fiecare data. Trebuie doar intrebat de sanatate o data pe luna (ca se mai uzeaza si lampa). In schimb o camera digitala rareori va functiona de doua ori in aceleasi conditii, in primul rand datorita iluminarilor diferite, dar si din cauza modificarii timpului de expunere, a diafragmei, a sensibilitatii etc. Si inca daca vorbim despre o camera profesionala, ultimele probleme se pot rezolva din setarile manuale, dar daca deschidem cutia Pandorei si punem aparatul pe automat...
Asadar nu se poate? Ba da, dar in conditii stabile. De pilda pentru o anumita iluminare a studioului, care poate fi repetata fara probleme, este posibila realizarea un profil de culoare foarte bun. Asta ar fi o varianta. Insa varianta cea mai sigura, in cazul unui shooting important, o reprezinta fotografierea unui target in conditiile date si realizarea unui profil special.
Merita facut un profil pentru o camera digitala? Pai asta numai dumneavoastra (si, eventual, clientul dumneavoastra) puteti sti.

Ricoh Wide Format Color Scanner

Ricoh USA a anuntat ieri lansarea unui scanner wide format, care n-are deocamdata alt nume decat cel din titlu, si despre care departamentul lor de marketing zice ca e cel mai rapid din lume, avand o viteza de 30,5 cm alb-negru / 1,5 cm color. Alte caracteristici? 4-channel CCD camera (x3), 48-Bit Color, 600 dpi, autocalibrare si autoaliniere a camerei. Daca vreti alte amanunte, link-ul vi l-am dat deja.
A, era sa uit: pretul propus e de $6.500.

X-Rite lanseaza la Photokina noul i1

Asa suna stirea, cu precizarea ca in octombrie urmeaza lansarea pentru americani, la Graph Expo. O intreaga polologhie a departamentului lor de marketing, din care nu intelegi mai nimic. Ca e all-new, dupa cum se lauda, n-as crede (nici macar nu e primul pe care in loc de GretagMacbeth scrie X-Rite :) ) Ca i1 e demult standardul in ceea ce priveste calibrarea? Asta nu e nicidecum o noutate (ca doar nu degeaba i-au preluat pe cei de la GM). Singurul lucru care ar putea fi intr-adevar nou ar fi simplificarea pachetul oferit. Adica sa nu mai vorbim de variantele Display LT, Photo LT, Design LT, Photo, Photo SG, Proof, XT, iO, ci doar de Basic si XTreme. Desi n-as crede, cel putin pe site-ul X-Rite (unde stirea asta nu apare) la ora la care scriu au ramas variantele (sa le zicem) clasice. Asa ca pot doar sa-mi dau cu parerea ca Basic pare a fi un fel de Design (eventual LT), iar XTreme nu pare nicidecum deosebit de XT-ul al carui mandru posesor sunt.
Drept pentru care stirea corecta ar trebui sa sune cam asa: de cand X-Rite are o pozitie cvasi-monopolista in ceea ce priveste culoarea si controlul ei (adica dupa ce a inghitit Gretag Macbeth si Pantone), departamentul lor de marketing este intr-un prelungit concediu. Ei si, intereseaza pe cineva?

Riso demonstreaza ca o campanie ecologica poate fi si de bun simt

V-am mai povestit eu despre nebunia „green“ in ceea ce priveste tiparul si avalansa de articole publicate pe tema asta, dar si despre implicarea nesimtita a marketingului in ceea ce ar trebui sa fie un efort ecologic normal, firesc si de bun simt. Recunosc, din cauza aceasta m-am ferit de subiect ca dracul de tamaie, desi el este unul deosebit de generos si care ar trebui sa ne intereseze si pe noi. Ei bine, taman mi-au cazut ochii pe o stire absolut reconfortanta, verde de verde, care zice asa: Riso a lansat, in parteneriat cu „Arbor Day Foundation“, o campanie care vizeaza plantarea a 100.000 de copaci. Deocamdata, actiunea este una strict americana, punctele vizate anuntate pana acum fiind Chicago, Dallas, Houston, Los Angeles, Miami, Philadelphia, Phoenix, Pittsburgh si Tampa. Amanunte, poze cu angajatii Riso si familiile lor plantand copaci si altele asemenea gasiti aici.
Recunosc, nu sunt un partizan al risographelor (ca sa nu le zic duplicatoare) si cred ca asta s-a simtit atunci cand am scris de tehnologia care sta la baza lor. Dar incepand de azi, recunosc, am o simpatie sensibil sporita fata de Riso, care nu ne abureste ca produsele sale sunt mai ecologice decat ale altora. Asta da campanie „green“!

A aparut Adobe Creative Suite 4

Gata, dupa cum va anuntasem deja, Adobe a lansat azi CS4. Variantele sunt Design Premium ($1.799), Design Standard ($1.399), Web Premium ($1.699), Web Standard ($999), Production Premium (1.699) si Master Collection (2.499). Alte detalii gasiti aici.

ECRM vine la IFRA 2008 cu MAKO NEWSmatic HS plus

La IFRA, ECRM vine sa se laude cu solutia sa pentru ziare (mici si mijlocii, zice, dar asta e valabil pentru numarul de pagini al ziarelor de-afara) adica cu MAKO NEWSmatic HS plus (cel din filmulet, of course). Cateva caracteristici ale acestui CTP? Tehnologie „flatbed violet laser“, rezolutie de la 1,016 dpi la 2540 dpi, format maxim al rotativei adiacente de 635mm x 927mm, productivitate de pana la 150 de placi pe ora (100 la format maxim si rezolutie de 1,016). Daca va intereseaza, alte amanunte gasiti aici.
Ce-i mai interesant? CTP-ul asta a fost lansat de ECRM anul trecut, tot la IFRA.

Ce-i aia Quark Interactive Designer?

Pai puteti afla de aici, unde va asteapta o serie de 18 filmulete, absolut free, oferite de Lynda.com. Sincer, nu vad de ce as crea vreodata prezentari in Quark, dar m-am gandit ca poate va intereseaza.

Conceptul Kodak Stream sparge barierele

Am mai scris despre tehnologia Kodak Stream fara sa am habar de existenta unui excelent studiu realizat de SpencerLab despre calitatile acesteia. Dar abia azi, plimbandu-ma pe net, am gasit pe blogul lui Monique Tremaine insemnarea ei de ieri referitoare la acesta (daca si cei de la Kodak il anunta abia acum, pot sa ma dispensez de mustrarile de constiinta). Despre ce-i vorba, pe scurt?
– calitatea tiparului o depaseste pe cea offset de 133 de linii si se apropie de cea de 175 de linii;
– gamutul depaseste insa tiparul offset cu 35% (offsetul tot la 175 de linii)
– densitatea negrului cu 29% mai mare.
Impresionant, nu? Iar studiul complet il gasiti aici.

Wide-format-uri de la Canon

O fi pornit Canon mai tarziu lupta pe taramul tiparului digital, dar da semne serioase ca vrea sa recupereze handicapul. Pe piata wide-format a lansat zilele astea 4 noi produse (iPF810, iPF820, iPF810 Pro si iPF820 Pro), destinate aplicatiilor CAD/GIS, deci inginerilor, arhitectilor si constructorilor (daca va intereseaza numai aplicatiile grafice, treceti la paragraful urmator). Toate sunt de 44", variantele 820 (in fotografia de mai sus) au alimentare din doua role, la variantele Pro se adauga postscriptul, in forma CAD Station PS+ Software. 5 capuri, cu un MatteBlack pigment si CMYK dye, in cartuse de 330 ml, optional 700. Daca vreti mai multe caracteristici, le gasiti aici. Au fost lansate deocamdata doar pe piata americana, iar preturile variaza intre $5,795, pentru iPF810 si $9,495 pentru iPF820 Pro, in configuratiile de baza. Alte optionale, separat.
Vestea buna pentru Canon vine insa dinspre partea de aplicatii grafice. Mai vechea familie de produse, Canon iPF x100 Series, taman a primit de la IDEAlliance certificarile SWOP (Specifications for Web Offset Publications) si GraCOL (General Requirements for Applications in Commercial Offset Lithography). Adica, mai pe romaneste, au o calitate a tiparului excelenta si pot fi folosite fara probleme pentru proof-uri. O veste minunata pentru cei de la Canon si vanzarile lor, ca doar nu degeaba am gasit stirea (si) pe Yahoo Finance!

Venituri de $887 de milioane pentru Adobe in trimestrul III

Adobe a anuntat ieri ca in trimestrul III al acestui an veniturile sale au fost de $887,3 milioane, in usoara crestere atat fata de trimestrul II, cat si de trimestrul III al anului trecut (cine vrea rezultatele financiale complete le poate lua de aici). Principalii „vinovati“ pentru acest rezultat bun au fost Acrobatul si LiveCycle, a tinut sa precizeze Shantanu Narayen (presedinte si CEO). Si n-a uitat sa-si exprime optimismul fata de viitorul lui CS4 care, sper ca tineti minte, se va lansa oficial peste o saptamana.

Free webinar Quark & Microsoft

O alaturare ciudata? Pai de asta am dat stirea. De inscris va puteti inscrie aici. Quark prezinta versiunea 8 iar Microsoft vine cu (of, Doamne!) Vista. Nu mai zic nimic, sper doar sa aflu cum s-a ajuns la alaturarea asta, pentru ca, deocamdata, n-a rasuflat nimic. Si cum aflu va si spun.
Si daca tot veni vorba despre Quark, sa nu uit: au pus in fine pe site la download o varianta de evaluare a lui Quark 8 (de 60 de zile). O gasiti aici.

Despre transpromo si e-transpromo

Ce-i aia transpromo? Pai e un concept relativ nou despre imbinarea materialelor „transactional“ (a facturilor, adica) cu cele promotionale, pe principiul ca plicurile care contin reclame ajung la cos necititite, in timp ce facturile, vrei, nu vrei, tot le citesti, si asa ajunge la om si mesajul de promovare. Ideea e ca toata treaba sa fie facuta intr-un singur document, ca altminteri fluturasi bagati in plic si aruncati instantaneu la cos s-au mai vazut, si nu de azi, de ieri, inclusiv pe la noi. Vom mai discuta despre transpromo, dar daca doriti detalii in plus puteti incepe de aici.
Ok, si acum sa intram in stirea propriu-zisa: Vodafone Australia a anuntat recent ca, de la 1 octombrie 2008, nu va mai trimite facturi clientilor (4 milioane) decat prin e-mail. Ca back-up (ca poate ajunge mailul direct in trash), facturile vor fi disponibile si online, prin MyVodafone. Oricum, din punctul de vedere al gigantului telefoniei mobile, in Australia nu se va mai tipari nimic.
Moare hartia? Nu va grabiti. Pentru ca trebuie sa luati in calcul ca, in aceeasi Australie, Telstra (9,6 milioane de clienti pe fix, 9,3 milioane pe mobil) a trecut la transpromo inca din iulie (factura din fotografie). Asa ca Vodafone pierduse oricum oportunitatea de a fi primul pe piata cu asa ceva si avea de ales intre a fi considerat un imitator si a incerca o alta varianta, hai s-o numim e-transpromo (stirea completa si sursa facturii pozate aici.)
Daca Vodafone a facut bine sau nu, vom vedea. Parerea mea cred ca deja o cunoasteti si cel mult pot sa va reimprospatez memoria invitandu-va sa cititi textul asta. De un singur lucru putem fi siguri: ca putem sa-i plangem pe tipografii care au pierdut contractul Vodafone Australia.

KBA isi va promova la IFRA 2008 rotativele pentru ziar

Ca si la drupa 2008, KBA va promova, la IFRA, in primul rand rotativele pentru ziare Cortina (waterless) si Commander (traditionala), elemente de baza in ceea ce ei numesc Competence platform (marketing, sa trecem). Reclama zice ca sunt mai compacte, mai ieftine, mai eficiente, mai usor de exploatat, mai comode (lifturi in loc de scari!). Cine vrea sa citeasca stirea in intregime, cu destule date tehnice in plus, o poate face aici.

Cum determina criza de personal evolutia unei industrii

De la o vreme incoace, gasesc o gramada de stiri de la americani (de pilda asta; culmea-i ca site-ul e nemtesc!) cum ca valeleu, dispar locurile de munca din industria poligrafica. Si nimeni (se vede ca-s studii facute de nespecialisti in ale tiparului) nu-si pune intrebarea: nene, da' oare n-o fi si din cauza ca sculele sunt din ce in ce mai automatizate, si ce faceai acum 10 ani cu 10 oameni faci acum cu 2-3? Mai ales ca alte studii demonstreaza ca, pe de alta parte, cererea de produse tiparite creste? Cine nu crede, gaseste doar pe acest blog situatia din SUA aici si aici, iar de la noi aici.
In timpul asta, in Romania, daca vrei (si vrei!) sa angajezi oameni, nu-i gasesti nici sa dai cu tunul. Asa ca aia care pot isi cumpara scule noi si-si trimit unu-doi oameni la specializare (care oameni poate nici n-au vazut tipografie inainte), iar ceilalti inghit in sec si se lupta sa supravietuiasca (am o veste pentru ei: nu mai au mult!). S-au cam dus vremurile cu „luam o scula SH de 10-15 mii de euro, ca gasim noi un meserias batran s-o puna-n functiune si sa-i invete si pe altii“. Uite-asa se retehnologizeaza tiparul romanesc. Las' ca-i bine!
Da, stiu, o sa-mi spuneti ca generalizez. Or fi si exceptii, nu zic nu. Dar nu cred ca-mi poate demonstra cineva ca tendinta-i alta.

Fuji si Xerox incearca sa gaseasca tiparul virtual

Cred ca sunteti de acord cu mine ca discutiile intre tipograf si client despre cum va arata produsul finit sunt, de cele mai multe ori, memorabile (vorbesc, fireste, despre lucrari serioase, nu de vreun afis ori fluturas). Faltuiri, biguiri, lacuri selective, folio, rotunjiri si asa mai departe, ce mai, transpiri serios pana la finalul discutiei, indiferent de care parte a baricadei te afli (eu, unul, am fost si-ntr-o parte, si-n cealalta). Nu mai vorbesc de costurile de realizare ale prototipului, fie ca e vorba de un proof pentru tirajul final, fie doar de un semnal menit sa stranga reclama. Ei bine, doua firme serioase, Xerox si Fuji, s-au hotarat sa rezolve cumva problema, apucandu-se de realizat softuri care sa usureze comunicarea pe tema asta. Mai concret, si unii, si ceilalti, lucreaza (separat!) la solutii software care sa prezinte produsul finit in 3D, iar clientul sa-l poata vedea de-acasa, verificand pe indelete fiecare dintre finisarile de mai sus. Si nici macar sa n-aiba nevoie sa stie cum le cheama pe fiecare si cum se realizeaza tehnic. SF, nu?
Fuji s-a apucat mai demult de problema, a adus chiar si un beta pentru al sau XMF Remote platform la drupa 2008 (sa-mi fie rusine ca am scapat stirea, dar prea au fost multe!), se apuca luna asta de instalat softul la statiile pilot, va lansa XMF 2.0 la Total Print! Expo, in octombrie, iar comercializarea propriu-zisa va incepe in decembrie. Dar mai multe despre XMF (iar despre XMF remote, la finalul capitolui 8, Job approval) gasiti aici.
Cat despre cei de la Xerox (sa nu uit, fotografia de mai sus este de pe site-ul lor), ei sunt doar in faza de realizare a prototipului. Nici macar nu se stie exact daca va fi un produs stand-alone sau, la fel ca in cazul Fuji, tehnologia va fi integrata intr-o solutie de workflow. Mai multe, cititi aici.
Sa nu mai aiba designerul si tipograful nevoie sa stea fata-n fata? Sa nu mai vorbeasca ore-n sir la telefon? Sa nu mai poata da vina unul pe celalalt? Ei, nu, asta din urma nu cred ca poate fi rezolvata vreodata. Nici macar software.

Acusi vine Creative Suite 4

Se pare ca oamenilor de la Adobe le-a picat cam greu la ficatei lansarea Quark-ului 8. De unde se vedeau deja castigatori in lupta cu batranul colos al DTP-ului, si-au dat seama cu ocazia asta ca nu-i chiar asa. Drept pentru care au anuntat lansarea Creative Suite 4, pe data de 23 septembrie (daca vreti sa vedeti lansarea live, va puteti inscrie aici). Pana una-alta, o avanpremiera are loc zilele astea la IBC 2008 din Amsterdam (conferinta a inceput ieri, expozitia propriu-zisa azi). Se credea ca Adobe va astepta pana la Graph Expo (26-29 octombrie, la Chicago) dar se pare ca nu, iar primele zvonuri din piata sustin ca noutatile aduse de CS4 n-ar fi cine stie ce (probabil ca asa e, doar am vazut ca nici Acrobatul 9, lansat cu atata tam-tam, nu rupe gura targului)
Oricum, e interesant de urmarit o lupta de genul asta, intre o firma care a dominat piata ani in sir cu un sigur produs (si s-a culcat pe-o ureche pe chestia asta, noroc ca s-a trezit acuma) si un colos care a cumparat de-a spart si arunca in batalie un intreg pachet de produse. Ca daca lupta ar fi fost doar Quark vs InDesign, nu zic ca primul ar fi castigat neaparat, dar era altceva. In fine, daca celor de la Adobe le place modelul de lupta Microsoft...

Ne intereseaza ce tehnologie foloseste Indigo-ul?

O micuta furtuna a agitat zilele astea apele comentariilor tipografice pe web, pornind de la un articol al lui George Alexander, Does HP Indigo use “toner” or “ink”?. Daca n-aveti chef sa cititi tot articolul, atunci aflati ca, in rezumat, Alexander ii acuza pe cei de la HP ca refuza sa recunoasca faptul ca ceea ce ei numesc „ElectroInk“ este de fapt un toner lichid, lucru recunoscut, de altfel, de cei de la Indigo inainte de preluarea de catre Hewlett Packard. Fie si prin simplul fapt ca, la inregistrarea patentului, se vorbea fara echivoc de „liquid toner“ (detalii aici).
Ok, si? Chiar ne intereseaza ce tehnologie foloseste o masina Indigo (de pilda noul model 7000, ca tot i-am dat poza mai sus)? Pe mine, sincer, ma lasa rece discutia, marketing-ul de la HP poate adopta orice tactica vrea, atata timp cat nu minte cu nerusinare. Ceea ce, deocamdata, nu se intampla, calitatea tiparului (pe care ei vor s-o scoata in evidenta prin negarea tonerului) e excelenta, am vazut-o. Dar daca tot a inceput discutia, hai s-o aducem, daca putem, cu picioarele pe pamant.
Ce m-ar interesa pe mine la un Indigo daca (of, Doamne!) maine as avea bani sa-mi cumpar unul? Stiu ca tiparul e grozav, la costuri as iesi probabil cam tot pe-acolo, cu service-ul, din ce aud, s-ar putea sa am insa probleme, ok, una peste alta n-am foarte multe motive sa prefer un Indigo unui iGen. Si-atunci vreau sa stiu: rezolva masina HP-ului problemele specifice tonerului „praf“? Mai am crapaturi la biguire? Pot sa plastifiez fara sa ma doara capul, iar folia sa nu mi se autojupuiasca dupa o saptamana? Folio, emboss, ceva?
Cam aici cred eu ca ar trebui dusa discutia. Si daca are cineva raspunsurile la intrebarile de mai sus, chiar il rog sa mi le spuna si mie.

Roland VersaUV LEC-300, primul printer-cutter UV din lume

Roland a lansat zilele trecute primul printer-cutter UV din lume (cel putin asa sustin ei, n-am stat sa-i verific), botezat Roland VersaUV LEC-300. Extrem de versatil, are 6 unitati de printare (CMYK+white+clear) si tipareste pe aproape orice, inclusiv hartie metalica/sintetica ori folie BOPP, PE sau PET. Rezolutia 1440 dpi, capete piezo, RIP VersaWorks (piloteaza pana la 4 Roland-uri), latimea minima 18.2 cm, cea maxima 76,2, grosimea pana la 1 mm, cerneluri Eco-UV, cartuse de 220 ml. Daca vreti mai multe detalii le gasiti aici. Pretul? Deocamdata doar cel american, de $50.000.

Management de culoare pentru iPhone

Citisem la un moment dat parerea unui cetatean ca vom putea da BT-uri pe iPhone. Am zambit si l-am considerat prea optimist, eventual cititor de romane SF. Da-o-ncolo, chiar management de culoare la telefoane mobile? Ei, uite ca, macar teoretic, se poate. Un profil de culoare pentru iPhone puteti descarca de aici . Cand (si daca!) ma va convinge cineva sa-mi iau un gadget de-asta, chiar am sa verific cum se comporta ICC-ul respectiv. Asa ca, deocamdata, luati randurile de mai sus doar ca pe o stire. Insa daca puteti sa probati cum se comporta profilul, spuneti-mi si mie daca merge de-adevaratelea sau e doar un tertip de marketing.

Felicia are nevoie de ajutor

N-o cunosc pe Felicia Cilinschi. Abia azi am aflat despre ea ca exista, e casatorita, e ieseanca, are 32 de ani si leucemie acuta limfoblastica tip B...

„Singura mea sansa de supravietuire este o operatie care se efectueaza doar in strainatate dar care din pacate e foarte scumpa. E vorba de 200 mii de euro la o clinica in Germania, iar cel mai ieftin e in Israel, adica 170 mii dolari. Acum depinde unde voi avea sansa sa gasesc un donator...“

Pacat ca, in comentariile de la strigatul ei de ajutor, un magar profita de suferinta Feliciei si face reclama la Fundatia Becali. Poate s-or gasi, totusi, niste crestini adevarati s-o ajute.

GWG a publicat versiunea 4 a specificatiilor PDF/X

GWG, adica Ghent PDF Workgroup, este o asociatie formata din experti ai industriei tiparului din Europa si SUA, infiintata in 2002, al carui principal scop este sa standardizeze si sa distribuie cele mai bune tehnici pentru realizarea workflow-ului pentru artele grafice (de fapt workflow-uri, pentru ca si ei tin sa precizeze ca productia de la un ziar nu prea are legatura cu realizarea tehnica a unei reviste glossy, de pilda). Necesitatea acestei noi versiuni a fost data de aparitia versiunilor 8 si 9 ale Acrobat-ului si, mai ales, de necesitatea unei mai bune implementari a managementului de culoare (ciudat de tarziu, dar asta-i o cu totul alta discutie). Pentru prima oara, in specificatiile grupului, nu mai avem de-a face cu un profil de culoare generic (Generic GWG ICC), ci au fost precizate profilele generice optime pentru fiecare domeniu in parte, pe zone geografice (le gasiti aici). Sigur, profilele custom ar fi mult mai bune, dar trebuie sa fiu de acord ca mai intai trebuie facuta o standardizare, pentru ca sa putem cauta mai apoi perfectiunea.
Cand imi aduc aminte ca inspiratii creativi din maretele agentii nationale de publicitate nici macar nu stiu ce-i ala profil de culoare si cu ce se mananca el...

Free Trial Issue de la InDesign Magazine

Oferta o gasiti aici. M-am gandit ca va intereseaza, chiar daca nu folositi InDesign si sunteti fan Quark. Pe cuvant ca gasiti acolo foarte multe lucruri interesante. Plus ca va puteti abona, cu aceeasi ocazie, tot gratuit, la InDesign Tip of the Week.

Inca o provocare pentru Obama

Povestea incepe asa: editorul Chelsea Green profita de valul de interes starnit de persoana lui Obama si se grabeste sa publice o carte (cea pe care o vedeti in poza). A anuntat deja ca o va lansa la Conventia Democrata de la Denver, care va avea loc la sfarsitul lunii, distribuind deja 15.000 de cupoane de reducere pentru cei care vor achizitiona cartea de pe amazon.com. Ei bine, chestia asta i-a infuriat pe cei de la Barnes&Noble, care au renuntat pe loc la comanda de 10.000 de exemplare pe care o facusera deja, sustinand ca ei nu pot accepta favorizarea fatisa a concurentei. Atitudinea lor a fost similara cu a altor difuzori de carte, mai marunti, care au decis si ei sa boicoteze cartea. Asa ca amazon.com va deveni, aproape sigur, unic distribuitor. Grea lovitura pentru Chelsea Green, care a pierdut astfel orice sansa de a-si vedea cartea devenind bestseller.
Ce s-a intamplat de fapt? Pur si simplu editorul a vrut sa profite de pe urma faptului ca amazon, prin booksurge.com, are o foarte buna capacitate de a tipari carti la cerere (book-on-demand, pentru anglofoni) si a vrut sa se asigure ca va avea primele exemplare (semnalele, cum ar veni) repede, la timp si de calitate. Numai ca asta insemna sa dea practic exclusivitate lui amazon.com pentru prima faza a vanzarilor, lucru considerat, fireste, inacceptabil de concurenta. Si de aici a pornit toata galceava.
Uite-asa tiparul digital invrajbeste lumea aparent linistita a distribuitorilor de carte (o alta provocare pentru Obama, nu credeti?). Si, pana la urma, o nota buna pentru cei de la amazon.com, primii care au inteles ca fara tipar digital, deci fara posibilitatea de a tipari si un singur exemplar, daca e nevoie, devine practic imposibil sa supravietuiesti in lumea difuzarii de carte. Altminteri, degeaba-si fac ei reclama pe prima pagina la Kindle, tot Indigo-urile ii ajuta cel mai mult in lupta impotriva concurentei. Ca trebuia sa aiba si o morala povestea noastra, nu?

Ca musca in concurs

Mi-au zis prietenii, bai, nu mai scrie despre politica, da-o dracu', baga texte de-ale tale, ca bagatori de seama in politicale sunt cu duiumul, dar pe meserie nu scrie nimeni, asta fa. Ok, am lasat deoparte injuraturile politice (ceea ce m-a costat destul trafic, intre noi fie vorba) si m-am ocupat doar de tipar si ce mai e primprejurul lui. Am facut bine? Nu stiu, voi vedea. Si ca sa-mi dau seama mai exact cam cata lume e interesata textele mele, iaca m-am bagat si-n concursul de la pcnews.ro. Poate descopar c-oi fi si eu, totusi, vreun bloggar, basca talentat.

Managementul de culoare a implinit 10 anisori

In foarte simpaticul filmulet de mai sus, il puteti admira pe Michael Makin, presedinte si CEO la PIA/GATF (in traducere, Printing Industries of America/Graphic Arts Technical Foundation), facand promovare pentru propria organizatie (altminteri, de departe una dintre cele mai influente din industria tiparului american). Daca aveti timp eu zic sa va uitati, daca nu, nu, oricum eu voiam sa va vorbesc despre altceva, si anume ca PIA/GATF a anuntat data pentru cea de-a 10-a conferinta de color management. Sau, altfel spus, managementul de culoare exista deja de 10 ani.
Sigur, ar putea exista discutii referitoare la data exacta a nasterii, dar haideti sa-i credem de data asta pe cei de la PIA/GATF, ca tot au avut un rol esential in raspandirea conceptului. Oricum, pentru cei interesati, vreau numai sa mai spun ca managementul de culoare s-a nascut in primul rand datorita faptului ca, odata cu aparitia CTP-urilor, proof-urile analogice nu au mai fost posibile.
Ca aproape sigur n-o sa ajungeti la respectiva conferinta stiu. Am mentionat-o doar pentru ca ea marcheaza, mai mult sau mai putin exact, un moment aniversar, si pentru a va anunta ca voi profita de momentul aniversar pentru a va povesti mai multe, in zilele si saptamanile ce vor urma, despre color management, ce vrea el si cu ce se mananca. Promit.

Chiar au probleme ziarele? Cica nein!

Marea problema a comentatorilor, pe orice problema, este ca se uita mai intai la piata americana si deduc trendul din evenimentele de-acolo (daca mai cad si eu in acest pacat, fara sa-mi dau seama, imi cer scuze!). Asa si cu problema ziarelor tiparite. Scad tirajele in SUA? Gata, mor ziarele, valeu, ce ne facem? Ei, nu-i chiar asa.
Partea buna din toata afacerea asta este ca americanii, confruntati cu criza proprie, au inceput sa se uite si la altii. Asa a descoperit Jack Ewing (si a scris despre asta in BusinessWeek) ca in Germania ziarele o duc chiar bine. Ca Bild (care a ajuns la un tiraj de 12 milioane exemplare) a avut in 2007 cel mai bun an din toata existenta sa. Ca Die Welt, pentru prima oara in cei 60 de ani de existenta pe care ii are, a facut, culmea!, profit.
Cum de e posibil? Ewing spune ca, datorita crizei economice germane din 2001, ziarele au inceput inca de atunci sa se adapteze. Ca in Europa Internetul s-a dezvoltat mai greu si ca astfel editorii germani au avut timp sa invete din greselile americane (cam superior-ironic formulata ideea, da-n fine). Si ca, in fine, concurenta i-a ajutat sa progreseze.
Cu ultima idee sunt intrutotul de acord. Ceea ce uita (sau habar n-au) cei care prezic disparitia ziarelor in forma tiparita, uitandu-se practic exclusiv la ceea ce se intampla in SUA, este ca publicatiile americane se bazeaza inca pe abonamente in proportie de 85-95%. Ca vanzarea la taraba practic nu exista la ei (cu cateva exceptii, e cat sa gaseasca turistul un ziar, nu mai mult). Ca singura grija a editorului american este sa-i ia cetateanului banii pe un an inainte si cu asta basta. Si-atunci e normal ca ofensiva Internetului (care inainte de orice, reprezinta distributie, si inca una indeobste gratuita) sa-i ia pe nepregatite.
Da, ziarele au probleme, dar nu unele de nerezolvat, mai ales daca nu vor uita sa aiba grija de calitatea continutului. Da, cred ca, intr-un timp relativ scurt, ziarele vor fi nevoite sa treaca, daca nu la hartie cretata, macar la supercalandrata (vezi si exemplele de la noi). Da, sunt sigur ca aparitia rotativelor digitale va influenta decisiv evolutia ziarelor, fie si numai prin posibilitatea de a insera reclama variabila tintita pe zone de distributie, daca nu si texte (in fond, si fara digital, reteaua Monitorul facea inca de acum 14 ani, in premiera mondiala, cam chestia asta). Si mai cred ca schimbarile se vor face mai intai in Europa. Asa lenti cum sunt europenii. Daca nu din alte motive (ca n-are rost sa deschid acum dezbaterea despre diferentele culturale), macar pentru simplul fapt ca, pe vechiul continent, distributia exista. Mai buna sau mai rea, conteaza mai putin, oricum nu e nevoie de elevi si de bicicletele lor.

Cu ce a concurat Kodak la Olimpiada

V-am mai povestit despre firmele care au asigurat tiparul pentru Olimpiada de la Beijing, dar n-am putut atunci sa va spun cu ce masini si-a facut Kodak partea de sponsorizare. Tinand cont ca, iaca, s-au hotarat sa le anunte, ma grabesc sa vi le spun si dumneavoastra.
Asadar, afisele mici, cartile postale, flyerele, buletinele informative si alte produse de tiraj mic si mediu s-au facut pe un Nexpress S2500 (foto sus). Scanarea datelor personale pentru cele mai mult de 1,2 milioane (!) ecusoane tiparite (sportivi, antrenori, oficiali, voluntari, ziaristi etc) s-a facut cu un scanner profesional i620, iar tiparirea propriu zisa cu ML-500 Digital Photo Print System (care, ca o paranteza, nu se mai produce) si cu 9810 Digital Photo Printer.
1,2 milioane? Nu-i rau, pacat ca nu se dau medalii si pentru print.

Studiile spun ca tinerii prefera direct mail-ul

Inca un text din ciclul „tiparul nu si-a spus ultimul cuvant“. Nu de alta, dar prea multi (autoconsiderati) analisti sustin ca e-mail-urile si, in general, new media, vor inlocui traditionalele plicuri trimise prin posta. Ca tinerii, mai ales, refuza mijloacele „traditionale“ de marketing. Un studiu facut recent de ICOM Information and Communications, pe un esantion de 1529 locuinte americane, zice ca nu. Si ca, mai exact, situatia sta asa:
- da, e adevarat, repondentii in varsta de 65+ spun cel mai des ca prefera scrisorile clasice. Dar urmatorul esantion de varsta in ierarhia celor care prefera direct mail-ul este cel 18-34.
- in general, tinerii prefera scrisorile tiparite celor electronice intr-o proportie de 2 la 1
- e-mail-urile, ca si alte mesaje electronice, sunt considerate de tineri drept impersonale, deranjante, numai bune de a fi sterse inainte de a fi citite.
- chiar daca, din varii motive, esantioanele middle-age au sentimente mai pasnice fata de miljloacele electronice de comunicare, tendinta pare sa mearga impotriva acestui curent.
Morala? Un mesaj personalizat si ingrijit este intotdeauna de preferat unui e-mail, oricat de dichisit, trimis de secretara la tot cartierul. Producatorii de masini de tiparit digitale n-au deloc motive sa fie ingrijorati.

IFRA Expo 2008 isi face promovare pe YouTube

Pentru cine nu stie, IFRA Expo este un eveniment anual, care doreste sa prezinte un tablou complet (tehnologie + business) pentru cei care lucreaza in industria stirilor tiparite. Anul trecut, la Viena, au fost 367 expozanti din 33 de tari, 10.600 participanti (87 state), totul pe 15.126 m², la Reed Messe Wien, recorduri absolute, dar care probabil vor fi depasite anul acesta, la Amsterdam, intre 27 si 30 octombrie. La Viena, tema principala de discutie a fost, fireste, cross-media publishing. Pentru Amsterdam se cunoaste deocamdata doar sloganul, „Get the Big Picture!“. Va voi tine, fireste, la curent.

HP lanseaza EliteBook 8730w Mobile Workstation, primul laptop cu tehnologie DreamColor

Despre tehnologia DreamColor de la HP am mai vorbit aici. Sincer, credeam ca va fi, cel putin catava vreme, o floricica la butoniera, un mod pentru HP de a-si arata muschii inclusiv in domeniul fabricarii de monitoare LCD. Se pare, totusi, ca nu-i chiar asa. Alaltaieri, la SIGGRAPH 2008, HP a prezentat un laptop absoluit uluitor, dotat inclusiv cu, ati ghicit!, un display cu tehnologie DreamColor. Alte caracteristici? Pai in functie de optiunile fiecaruia, dar o varianta cu Intel quad-core, 8 GB de RAM, hard de 320 GB si noua placa video de la nVidia, Quadro FX 3700M, cu un 1 GB de memorie dedicata se poate. Cica-i laptop!

Asistenta non-stop de la Quark

Colosul DTP-ului a anuntat zilele trecute ca, pentru a veni in ajutorul utilizatorilor, a lansat „Quark Virtual Knowledge Base“. Atat utilizatorii individuali (QuarkXPress), cat si cei „enterprise“ (Quark Publishing System, QPS) au de acum la dispozitie un „self-service“ (cu accesul rezervat posesorilor de cont) si „Public Knowledge Base“, o colectie exhaustiva de articole. Link-urile de mai sus sunt cele pentru QuarkXPress.

Mimeographul lui Edison

Ieri s-au implinit 132 de ani de cand Thomas Alva Edison inregistra patentul 180,857 pentru „Improvement in Autographic Printing“, semnand astfel actul de nastere prima masina de copiat in intelesul modern al cuvantului. Denumirea de „mimeograf“ a fost lansata de Albert Blake Dick a carui firma, AB Dick (brandul exista si azi, compania a fost cumparata de Presstek in noiembrie 2004) a produs si vandut masina sub numele de „Edison Mimeograph“ sau „Edison-Dick Mimeograph“.
In Romania, denumirea este absolut necunoscuta, insa nu si masina, denumita duplicator sau, cel mai des, ghestetner (da, pentru ca in Europa principalul producator a fost Gestetner). Pentru cei care n-au vazut-o niciodata, principiul de functionare e relativ simplu. Pe scurt, se baga o foaie speciala in masina de scris (careia trebuie sa i se scoata panglica pentru operatiunea asta), se scrie textul, producandu-se niste gauri in foaie, aceasta se scoate, se pune pe masina, cerneala trece prin gauri si se depune pe foile albe de hartie (e putin mai complicat decat atat, dar ideea cam asta e). In filmele cu comunisti eroici, se tipareau astfel o sumedenie de manifeste, impotriva burgheziei exploatatoare. Si nu pot sa uit cum, in 1990, am facut si eu tot manifeste la o masina de-asta, pentru mica Piata a Universitatii din Iasi. Ce vremuri!
De prin anii '60, masina a inceput sa fie depasita, odata cu ieftinirea semnificativa a offsetului si mai ales, expansiunea copiatoarelor (xeroxurile au inlocuit ghestetnerele, ca sa zic asa). Dar tehnologia este folosita in continuare de Gestetner si Riso la duplicatoarele lor moderne (digitale, fireste!), care, in ciuda unei calitati scazute a imaginii, au avantajul unei viteze mai mari decat a copiatoarelor si a unui cost sensibil mai mic pe exemplar.
Mult mai multe despre aceasta masina si istoria ei gasiti aici.

Infinita gradina jurnalistica a lui Dumnezeu

„Magazinele din reteaua R-kiosk, lansata recent de grupul de retail finlandez Rautakirja, activ in Romania si prin Hiparion Distribution, permit editorilor de presa sa obtina in termen de circa 24 de ore date despre vanzari, publisherii putand astfel sa isi planifice mai eficient tirajele si campaniile de marketing.“ Asa zice in sapou o stire, altminteri foarte interesanta, aparuta in Business Standard. Decat ca, oleaca mai jos, zice autoarea: „Rautakirja intentioneaza sa deschida pana la sfarsitul anului circa 30 de magazine sub brandul R-kiosk, concentrate in Bucuresti si la circa 200 km in jurul acestuia, in zone cu trafic stradal bun, majorand astfel gradul de penetrare al presei in zona.“
Pai eu ce sa inteleg de-aici? Adica zonele alea cu trafic stradal bun din Bucuresti n-aveau suficiente chioscuri de ziare? Tot tirajul maretelor ziare centrale se difuzeaza exclusiv in perimetrul descris mai sus? Sau poate campaniile de marketing sunt numai pentru zona aia? Ca sa nu mai zic nimic de gradul de penetrare...
Lasand insa prostiile Roxanei Ivan deoparte, stirea este mai mult decat imbucuratoare. Difuzarea de presa in Romania e la pamant, asta o stie orice om implicat catusi de putin in fenomen, asa ca orice initiativa de genul celei a finlandezilor merita salutata cu entuziasm. Un entuziasm moderat, totusi, pentru ca a mai vrut si Lagardere sa rupa piata-n doua, da' mai mult de 62 de puncte de difuzare nu i-au iesit. Pana la cele circa 1800 ale dusmanului Rodipet mai e.

Solutii digitale complete de la MGI

Au fost prea multe noutati la drupa 2008 asa ca n-am apucat sa le prezint pe toate asa dupa cum meritau. Recuperez putin azi, profitand de faptul ca francezii de la MGI Digital Graphic Technology au anuntat ca-si vor prezenta si la Total Print! Expo noul lor produs, Meteor Pro DP60 Pro.
Pe scurt, vorbim despre o masina de tipar digital in patru culori, format B3 (330mm x 487mm, cu o oglinda maxima a paginii de 320mm x 480mm), a carei principala caracteristica o reprezinta posibilitatea de a tipari pe o mare varietate de suporturi: hartii si cartoane cretate si necretate, cartoane texturate si etichete (gramaje cuprinse intre 70 si 350 g/mp), precum si pe plastic (policarbonat, poliester, Teslin, vinil si PET), cu grosimi variind de la 100 la 400 microni. Alte caracteristici? Conceputa pentru un volum de 600.000 coli pe luna, rezolutie de 2400 dpi (200 lpi, cu diverse posibilitati de raster), suprapuneri precise (± 0,2 mm), viteza de 1600 coli pe ora (pana la 3.900 A4), tipar cu date variabile.


Si daca tot am deschis subiectul MGI, nu pot termina fara sa amintesc macar un alt utilaj grozav de-al lor. JetVarnish Inkjet Spot UV Coater este, dupa cum ii spune si numele, o solutie digitala pentru aplicarea de lac UV selectiv, offline, bazata pe tehnologie inkjet. Formatul e de 52x74, uscatorul pe infrarosii si, lucrul cel mai interesant, poate pune lac selectiv pe date variabile!
Gasiti pe site-ul lor si alte masini foarte interesante, numai bune de reamintit ca nu exista pe lumea asta doar colosi gen Heidelberg, Xerox, HP, Kodak s.am.d. Pe cuvant ca merita sa va uitati putin la ele!