Despre relatia dintre client/designer si tipografie am mai scris. E o lupta care nu se va termina practic niciodata, din vina ambelor parti (chiar daca fiecare da vina numai pe celalalt). Sa luam, de pilda, tipograful:Asa cum veti citi si mai departe, sunt tipografii si tipografii.Si as mai putea adauga vreo doua injuraturi printre dinti (ce vreti, in ultimii ani am fost mai mult client...). Dar nu, ajunge, mai bine sa ne intoarcem atentia spre partea adversa:
Sunt tipografii „prea ocupate“ pentru a trage clientul de limba in scopul de a afla ce vrea...
Sunt tipografii „prea ocupate“ sa faca repede lucrarea fara sa fie interesate de ce iese sau daca clientul chiar stie ce vrea. „Asta mi-ai cerut, asta ti-am dat...“
Persoane care s-au „jucat“ putin in Corel sau Photoshop, care nu au notiuni elementare despre ce inseamna tiparul digital dar mai ales cel offset (din punct de vedere al pregatirii fisierelor de tipar) se considera dintr-o data super-DTP-isti. Si ne pomenim cu lucrari pe care clientul le considera Bune de tipar, dar care sunt de fapt bune de aruncat. Pentru ca, de multe ori, a te apuca sa aduci la conditie de tipar un astfel de fisier necesita un timp cu un cost pe care clientul nu accepta (de cele mai multe ori) sa-l plateasca, pe motiv ca el a adus grafica la BT, ca asa sustine „specialistul“ lui.Trist, dar al naibii de corect. Si aici as mai putea adauga ceva acuze, dar daca n-am facut-o inspre tipografi, n-ar fi cinstit s-o fac doar spre clienti.
Asa ca sa revenim la oile noastre. Citatele de mai sus le-am luat de pe www.poligrafice.ro, care ne recomanda, spre indulcirea conflictului, textul lui Ionut Daniel Zarnescu, Printurile - Ghid de supravietuire. E PDF, e gratis si, lucrul cel mai important, chiar e bun. L-am citit cu interes, chit ca mi-a provocat, nu o data, „duioase“ aduceri aminte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu