Kodak in campania prezidentiala americana

Dupa ce a „participat“ la Olimpiada de la Beijing, Kodak se implica si in campania electorala americana. Mai pe romaneste, invitatiile, mapele si toate celelalte materiale tiparite pentru invitatii la prima dezbetere dintre Barack Obama si John McCain (a avut loc vineri la Gertrude C. Ford Center for the Performing Arts, din cadrul University of Mississippi, Oxford, Missouri) au fost tiparite pe un Kodak NexPress 2100 Plus Digital Production Color Press (in imagine). Ca sa va faceti o idee despre volumul lucrarii, numai ziaristii invitati au fost 3.000. Iar stirea completa o gasiti aici.

Lupta dintre QuarkXPress 8 si Adobe CS 4 a ajuns fata juriului

MacJury a organizat o dezbatere legata de lansarea Adobe Creative Suite 4, la care au participat Jeff Gamet, Galen Gruman, Tom Negrino, Jay Nelson si Chuck Joiner. Prima parte (unde e vorba mai mult de InDesign, Dreamweaver, Photoshop si importanta integrarii elementelor Flash) o gasiti aici, iar partea a doua (unde intervine inevitabila comparatie Quark 8 vs. CS 4) aici.

A fost lansat Pantone Color Cue 2.1

Dar deocamdata doar pentru rezidentii din SUA si Canada. E cat un mouse si cu el puteti masura absolut orice culoare din viata reala, iar el va va afisa instantaneu echivalentul cel mai apropiat in cod Pantone. Si asta fara sa fie legat la vreun computer. Are in memorie 7 colectii Pantone (printre care Pantone Matching System, Goe Coated, Goe Uncoated, dar si Fashion + Home color system sau Paints + Interiors color system). Mai mult, cu o simpla apasare de buton face translatiile intre spatiile RGB, HTML and L*a*b*. Inregistreaza si culorile din preajma celei masurate, are memorie proprie, ce mai, o scula extraordinara pentru orice designer. Alte amanunte gasiti aici.
Pretul? Cel de lansare (repet, deocamdata doar peste Ocean) este de $299, dupa 1 ianuarie va fi $349.

Quark trece tot la varianta 8

Adica nu avem doar QuarkXPress 8, ci si Quark Publishing System 8, QuarkCopyDesk 8 si QuarkXPress Server 8. Aceasta va fi linia de atac atat la IFRA Expo 2008 (Amsterdam, 27-30 octombrie), cat si la Graph Expo (Chicago, 26-29 octombrie).
Numai ca lucrurile nu se opresc aici. A mai fost facuta o declaratie enigmatica, „vom face un alt anunt important in legatura cu QPS8“. Primele ipoteze timide spun ca vor combina capabilitatile grafice ale lui QuarkXPress cu workflow-ul QuarkXPress Server. De urmarit.
Hotarat lucru, lansarea lui Adobe Creative Suite 4 a declansat energii nebanuite.

Xerox anunta „hartia care se sterge singura“

Da, asta ar fi o inventie care chiar ca ar economisi hartia prin birouri. Adica printezi niste foi, te uiti la ele cat de uiti, apoi hartia redevine alba si imaculata, fie in 16-24 de ore, fie imediat, daca o expui la o sursa de caldura. Dupa care o poti refolosi. O data, de doua ori...
Sigur, e putin mai complicat decat atat (iar cei interesati pot gasi amanunte aici). Pe deasupra, Xerox a anuntat ca inca lucreaza la imprimanta care ar putea sa contribuie la minunea asta. Deocamdata, e doar o idee interesanta (si foarte „green“), care va fi prezentata, in premiera, la WIRED NextFest.

Mai citeste lumea ziare...

In tot noianul de stiri alarmiste privind prabusirea tirajelor ziarelor americane, mai sunt totusi si exceptii. Lee Enterprises, care editeaza peste 50 de ziare locale si regionale din SUA (lista lor completa aici) a comandat un studiu de audienta iar rezultatetele comunicate de Wilkerson & Associates i-au uimit si pe ei.
„Rezultatele s-au dovedit exact opusul a ceea ce credem noi deseori ca este adevarat“, a declarat vicepresedintele Lee, Suzanna Frank. Pe scurt, o crestere a audientei (combinat, print+web) de la 66 la 71%, iar printre tineri (18-29 de ani) o crestere a audientei (doar pe varianta tiparita!) de la 48 la 55%.
Ce sa mai zic? Sa reiau ideea ca moartea tiparului nu e chiar asa inevitabila cum cred unii? M-am plictisit. Mai bine ii anunt pe cei interesati ca pot gasi rezultatele complete aici.

Melodia drupa 2008

Daca tot e duminica, merge si ceva mai light. Dupa cum probabil stiti, fiecare editie drupa are propriul sau cantec. Cel de anul asta suna cam asa:

One world, one DRUPA-pa pa pa pa pa…
One world, one DRUPA.
DRUPA – the number print media faire.
for the whole community…
of print media industry…
this faire will make you see…
how to command the future.
It’s a networking event…
forcing the upward trend…
a good mood stimulant…
this is our DRUPA!
Always in a pole position for half a century…
it’s a meeting of all classes…
of printing industry!
One world, one DRUPA!
it’s a place of global competence
One world, one DRUPA!
come and join this great experience
One world, one DRUPA!
it’s a place to learn and to compare
One world, one DRUPA!
the number one print media faire
just be there…
Oooooh, oooooh, oooh oooooh
Just be there!

Si ca sa nu spuneti ca sunt rau si va dau numai versurile, melodia o puteti lua de aici, unde gasiti si cantecul editiei 2004.

Cel mai mare print digital din lume

A fost pus in centrul Buenos Aires-ului si a fost realizat de firma argentiniana Base3, iar imaginea, reprezentand formatiunile geologice de la Ischigualasto, a fost facuta de fotograful Robert Ruiz. Si da, a fost consemnat de Guiness Book.
Cateva date: printul are 60x20 metri, a fost facut cu un HP Scitex XL1500, pilotat de un Onyx Postershop RIP, pe micro-perforated canvas, iar greutatea suportului pe care a fost instalat (asta doar de curiozitate) este de 140 de tone. Mai multe date gasiti aici.
A, si nu bagati in seama ca HP a stalcit numele, transformandu-l in Ischugualastao. Se mai intampla.

Printurile - ghid de supravietuire

Despre relatia dintre client/designer si tipografie am mai scris. E o lupta care nu se va termina practic niciodata, din vina ambelor parti (chiar daca fiecare da vina numai pe celalalt). Sa luam, de pilda, tipograful:

Asa cum veti citi si mai departe, sunt tipografii si tipografii.
Sunt tipografii „prea ocupate“ pentru a trage clientul de limba in scopul de a afla ce vrea...
Sunt tipografii „prea ocupate“ sa faca repede lucrarea fara sa fie interesate de ce iese sau daca clientul chiar stie ce vrea. „Asta mi-ai cerut, asta ti-am dat...“

Si as mai putea adauga vreo doua injuraturi printre dinti (ce vreti, in ultimii ani am fost mai mult client...). Dar nu, ajunge, mai bine sa ne intoarcem atentia spre partea adversa:

Persoane care s-au „jucat“ putin in Corel sau Photoshop, care nu au notiuni elementare despre ce inseamna tiparul digital dar mai ales cel offset (din punct de vedere al pregatirii fisierelor de tipar) se considera dintr-o data super-DTP-isti. Si ne pomenim cu lucrari pe care clientul le considera Bune de tipar, dar care sunt de fapt bune de aruncat. Pentru ca, de multe ori, a te apuca sa aduci la conditie de tipar un astfel de fisier necesita un timp cu un cost pe care clientul nu accepta (de cele mai multe ori) sa-l plateasca, pe motiv ca el a adus grafica la BT, ca asa sustine „specialistul“ lui.

Trist, dar al naibii de corect. Si aici as mai putea adauga ceva acuze, dar daca n-am facut-o inspre tipografi, n-ar fi cinstit s-o fac doar spre clienti.
Asa ca sa revenim la oile noastre. Citatele de mai sus le-am luat de pe www.poligrafice.ro, care ne recomanda, spre indulcirea conflictului, textul lui Ionut Daniel Zarnescu, Printurile - Ghid de supravietuire. E PDF, e gratis si, lucrul cel mai important, chiar e bun. L-am citit cu interes, chit ca mi-a provocat, nu o data, „duioase“ aduceri aminte.

Tipar digital la propriu!

Cateva cuvinte inainte de a urmari filmuletul de mai sus: actiunea se petrece la manastirea Dgon Chen (sper ca am scris corect) din Dege, fondata in 1446. Tipografia a fost infiintata in 1729. Sper ca veti fi de acord cu mine ca prepress-ul si automatizarile sunt de exceptie!

Blurb va tipari toata policromia pe Indigo

Ce-i aia Blurb? Pai, pentru cine nu stie, o companie fondata in 2004 care ofera Print On Demand (POD) . Ca sa fiu mai exact, sa presupunem ca dumneavoastra doriti sa scoateti o carte, si n-aveti chef sa platiti tirajul la o editura si apoi sa ramaneti cu el in brate (daca sunteti cumva un autor de succes, sariti, va rog, paragraful asta). Intrati pe Blurb, descarcati programelul lor (Blurb Book Smart se cheama), realizati-va pretioasa carte cu ajutorul lui si trimiteti-o la ei. Din momentul asta, aveti mai multe optiuni: ori lasati cartea necunoscuta de nimeni, va luati numai dumneavoastra cate exemplare vreti din ea si gata, ori le cereti ajutorul si va fac ei promovare, difuzare si vanzare (contra unui comision, fireste!) Asa-i ca suna minunat? Ei, dar nu va mirati asa de tare, doar am mai vorbit de un sistem foarte asemanator (dar pentru reviste) cand va povesteam de lansarea MagCloud. Or sa vina, pana la urma, si unii, si altii si in Romania. Sau poate s-o gasi vreun roman inteligent sa puna el pe roate un sistem din asta.
In fine, nu despre asta era stirea, nu? Ci despre faptul ca, la Photokina, Blurb a anuntat ca, de acum inainte, toate lucrarile color le va realiza pe masini Indigo. Si n-a uitat sa precizeze, fireste, ca deja este prezent in 60 de tari si lucreaza pe 80 de masini Indigo. Mda, cred ca asta voiau de fapt sa anunte.

Raportul „Renewing the Printing Industry“ arata viitorul industriei tiparului

Are industria asta viitor? Dupa cum, probabil stiti, parerea mea ferma este ca da. Proaspat aparutul raport al lui Joseph W. Webb zice la fel, cu mult mai multe amanunte. Chiar daca se refera (firesc, nu?) la realitatile din SUA, carticica (are, totusi, 146 de pagini!) mi se pare de un real folos pentru orice tipograf din lumea asta. Deci si pentru romani. Asa ca, daca va intereseaza, grabiti-va sa o luati de aici, ca nu va fi gratuita decat o perioada limitata de timp.

Pot fi calibrate camerele digitale?

O discutie foarte interesanta. Pai, atata vreme cat producatorii de soft si hard pentru calibrare pun la dispozitie solutii pentru fotografi, inclusiv pentru camerele lor digitale, raspunsul ar trebui sa fie pozitiv, nu? Iar daca un scanner (cel mai apropiat dispozitiv fata de o camera digitala) poate fi calibrat fara probleme, discutia ar putea parea inutila. Si totusi...
Mai intai trebuie sa precizez termenii discutiei. Sub termenul generic de calibrare se ascund, de fapt, doua operatii distincte. Schematizand datele problemei, vorbim, mai intai, de linearizare, adica de un fel de aducere la zero a sculei care ne intereseaza, si mai apoi de profilare, adica de masurarea exacta a abaterilor caracteristice ale fiecarui dispozitiv in parte si realizarea, pe baza rezultatelor, a profilelor de culoare (ICC). Singura exceptie are loc in cazul monitoarelor, unde linearizarea si profilarea se face, de obicei, simultan.
Dar operatiile de mai sus se pot face atunci cand exista conditii stabile de utilizare. Scannerul (ca tot l-am dat exemplu) sta cuminte pe masa lui si, protejat de capac, isi face treaba la fel de fiecare data. Trebuie doar intrebat de sanatate o data pe luna (ca se mai uzeaza si lampa). In schimb o camera digitala rareori va functiona de doua ori in aceleasi conditii, in primul rand datorita iluminarilor diferite, dar si din cauza modificarii timpului de expunere, a diafragmei, a sensibilitatii etc. Si inca daca vorbim despre o camera profesionala, ultimele probleme se pot rezolva din setarile manuale, dar daca deschidem cutia Pandorei si punem aparatul pe automat...
Asadar nu se poate? Ba da, dar in conditii stabile. De pilda pentru o anumita iluminare a studioului, care poate fi repetata fara probleme, este posibila realizarea un profil de culoare foarte bun. Asta ar fi o varianta. Insa varianta cea mai sigura, in cazul unui shooting important, o reprezinta fotografierea unui target in conditiile date si realizarea unui profil special.
Merita facut un profil pentru o camera digitala? Pai asta numai dumneavoastra (si, eventual, clientul dumneavoastra) puteti sti.

Ricoh Wide Format Color Scanner

Ricoh USA a anuntat ieri lansarea unui scanner wide format, care n-are deocamdata alt nume decat cel din titlu, si despre care departamentul lor de marketing zice ca e cel mai rapid din lume, avand o viteza de 30,5 cm alb-negru / 1,5 cm color. Alte caracteristici? 4-channel CCD camera (x3), 48-Bit Color, 600 dpi, autocalibrare si autoaliniere a camerei. Daca vreti alte amanunte, link-ul vi l-am dat deja.
A, era sa uit: pretul propus e de $6.500.

X-Rite lanseaza la Photokina noul i1

Asa suna stirea, cu precizarea ca in octombrie urmeaza lansarea pentru americani, la Graph Expo. O intreaga polologhie a departamentului lor de marketing, din care nu intelegi mai nimic. Ca e all-new, dupa cum se lauda, n-as crede (nici macar nu e primul pe care in loc de GretagMacbeth scrie X-Rite :) ) Ca i1 e demult standardul in ceea ce priveste calibrarea? Asta nu e nicidecum o noutate (ca doar nu degeaba i-au preluat pe cei de la GM). Singurul lucru care ar putea fi intr-adevar nou ar fi simplificarea pachetul oferit. Adica sa nu mai vorbim de variantele Display LT, Photo LT, Design LT, Photo, Photo SG, Proof, XT, iO, ci doar de Basic si XTreme. Desi n-as crede, cel putin pe site-ul X-Rite (unde stirea asta nu apare) la ora la care scriu au ramas variantele (sa le zicem) clasice. Asa ca pot doar sa-mi dau cu parerea ca Basic pare a fi un fel de Design (eventual LT), iar XTreme nu pare nicidecum deosebit de XT-ul al carui mandru posesor sunt.
Drept pentru care stirea corecta ar trebui sa sune cam asa: de cand X-Rite are o pozitie cvasi-monopolista in ceea ce priveste culoarea si controlul ei (adica dupa ce a inghitit Gretag Macbeth si Pantone), departamentul lor de marketing este intr-un prelungit concediu. Ei si, intereseaza pe cineva?

Riso demonstreaza ca o campanie ecologica poate fi si de bun simt

V-am mai povestit eu despre nebunia „green“ in ceea ce priveste tiparul si avalansa de articole publicate pe tema asta, dar si despre implicarea nesimtita a marketingului in ceea ce ar trebui sa fie un efort ecologic normal, firesc si de bun simt. Recunosc, din cauza aceasta m-am ferit de subiect ca dracul de tamaie, desi el este unul deosebit de generos si care ar trebui sa ne intereseze si pe noi. Ei bine, taman mi-au cazut ochii pe o stire absolut reconfortanta, verde de verde, care zice asa: Riso a lansat, in parteneriat cu „Arbor Day Foundation“, o campanie care vizeaza plantarea a 100.000 de copaci. Deocamdata, actiunea este una strict americana, punctele vizate anuntate pana acum fiind Chicago, Dallas, Houston, Los Angeles, Miami, Philadelphia, Phoenix, Pittsburgh si Tampa. Amanunte, poze cu angajatii Riso si familiile lor plantand copaci si altele asemenea gasiti aici.
Recunosc, nu sunt un partizan al risographelor (ca sa nu le zic duplicatoare) si cred ca asta s-a simtit atunci cand am scris de tehnologia care sta la baza lor. Dar incepand de azi, recunosc, am o simpatie sensibil sporita fata de Riso, care nu ne abureste ca produsele sale sunt mai ecologice decat ale altora. Asta da campanie „green“!

A aparut Adobe Creative Suite 4

Gata, dupa cum va anuntasem deja, Adobe a lansat azi CS4. Variantele sunt Design Premium ($1.799), Design Standard ($1.399), Web Premium ($1.699), Web Standard ($999), Production Premium (1.699) si Master Collection (2.499). Alte detalii gasiti aici.

ECRM vine la IFRA 2008 cu MAKO NEWSmatic HS plus

La IFRA, ECRM vine sa se laude cu solutia sa pentru ziare (mici si mijlocii, zice, dar asta e valabil pentru numarul de pagini al ziarelor de-afara) adica cu MAKO NEWSmatic HS plus (cel din filmulet, of course). Cateva caracteristici ale acestui CTP? Tehnologie „flatbed violet laser“, rezolutie de la 1,016 dpi la 2540 dpi, format maxim al rotativei adiacente de 635mm x 927mm, productivitate de pana la 150 de placi pe ora (100 la format maxim si rezolutie de 1,016). Daca va intereseaza, alte amanunte gasiti aici.
Ce-i mai interesant? CTP-ul asta a fost lansat de ECRM anul trecut, tot la IFRA.

Ce-i aia Quark Interactive Designer?

Pai puteti afla de aici, unde va asteapta o serie de 18 filmulete, absolut free, oferite de Lynda.com. Sincer, nu vad de ce as crea vreodata prezentari in Quark, dar m-am gandit ca poate va intereseaza.

Conceptul Kodak Stream sparge barierele

Am mai scris despre tehnologia Kodak Stream fara sa am habar de existenta unui excelent studiu realizat de SpencerLab despre calitatile acesteia. Dar abia azi, plimbandu-ma pe net, am gasit pe blogul lui Monique Tremaine insemnarea ei de ieri referitoare la acesta (daca si cei de la Kodak il anunta abia acum, pot sa ma dispensez de mustrarile de constiinta). Despre ce-i vorba, pe scurt?
– calitatea tiparului o depaseste pe cea offset de 133 de linii si se apropie de cea de 175 de linii;
– gamutul depaseste insa tiparul offset cu 35% (offsetul tot la 175 de linii)
– densitatea negrului cu 29% mai mare.
Impresionant, nu? Iar studiul complet il gasiti aici.

Wide-format-uri de la Canon

O fi pornit Canon mai tarziu lupta pe taramul tiparului digital, dar da semne serioase ca vrea sa recupereze handicapul. Pe piata wide-format a lansat zilele astea 4 noi produse (iPF810, iPF820, iPF810 Pro si iPF820 Pro), destinate aplicatiilor CAD/GIS, deci inginerilor, arhitectilor si constructorilor (daca va intereseaza numai aplicatiile grafice, treceti la paragraful urmator). Toate sunt de 44", variantele 820 (in fotografia de mai sus) au alimentare din doua role, la variantele Pro se adauga postscriptul, in forma CAD Station PS+ Software. 5 capuri, cu un MatteBlack pigment si CMYK dye, in cartuse de 330 ml, optional 700. Daca vreti mai multe caracteristici, le gasiti aici. Au fost lansate deocamdata doar pe piata americana, iar preturile variaza intre $5,795, pentru iPF810 si $9,495 pentru iPF820 Pro, in configuratiile de baza. Alte optionale, separat.
Vestea buna pentru Canon vine insa dinspre partea de aplicatii grafice. Mai vechea familie de produse, Canon iPF x100 Series, taman a primit de la IDEAlliance certificarile SWOP (Specifications for Web Offset Publications) si GraCOL (General Requirements for Applications in Commercial Offset Lithography). Adica, mai pe romaneste, au o calitate a tiparului excelenta si pot fi folosite fara probleme pentru proof-uri. O veste minunata pentru cei de la Canon si vanzarile lor, ca doar nu degeaba am gasit stirea (si) pe Yahoo Finance!

Venituri de $887 de milioane pentru Adobe in trimestrul III

Adobe a anuntat ieri ca in trimestrul III al acestui an veniturile sale au fost de $887,3 milioane, in usoara crestere atat fata de trimestrul II, cat si de trimestrul III al anului trecut (cine vrea rezultatele financiale complete le poate lua de aici). Principalii „vinovati“ pentru acest rezultat bun au fost Acrobatul si LiveCycle, a tinut sa precizeze Shantanu Narayen (presedinte si CEO). Si n-a uitat sa-si exprime optimismul fata de viitorul lui CS4 care, sper ca tineti minte, se va lansa oficial peste o saptamana.

Free webinar Quark & Microsoft

O alaturare ciudata? Pai de asta am dat stirea. De inscris va puteti inscrie aici. Quark prezinta versiunea 8 iar Microsoft vine cu (of, Doamne!) Vista. Nu mai zic nimic, sper doar sa aflu cum s-a ajuns la alaturarea asta, pentru ca, deocamdata, n-a rasuflat nimic. Si cum aflu va si spun.
Si daca tot veni vorba despre Quark, sa nu uit: au pus in fine pe site la download o varianta de evaluare a lui Quark 8 (de 60 de zile). O gasiti aici.

Despre transpromo si e-transpromo

Ce-i aia transpromo? Pai e un concept relativ nou despre imbinarea materialelor „transactional“ (a facturilor, adica) cu cele promotionale, pe principiul ca plicurile care contin reclame ajung la cos necititite, in timp ce facturile, vrei, nu vrei, tot le citesti, si asa ajunge la om si mesajul de promovare. Ideea e ca toata treaba sa fie facuta intr-un singur document, ca altminteri fluturasi bagati in plic si aruncati instantaneu la cos s-au mai vazut, si nu de azi, de ieri, inclusiv pe la noi. Vom mai discuta despre transpromo, dar daca doriti detalii in plus puteti incepe de aici.
Ok, si acum sa intram in stirea propriu-zisa: Vodafone Australia a anuntat recent ca, de la 1 octombrie 2008, nu va mai trimite facturi clientilor (4 milioane) decat prin e-mail. Ca back-up (ca poate ajunge mailul direct in trash), facturile vor fi disponibile si online, prin MyVodafone. Oricum, din punctul de vedere al gigantului telefoniei mobile, in Australia nu se va mai tipari nimic.
Moare hartia? Nu va grabiti. Pentru ca trebuie sa luati in calcul ca, in aceeasi Australie, Telstra (9,6 milioane de clienti pe fix, 9,3 milioane pe mobil) a trecut la transpromo inca din iulie (factura din fotografie). Asa ca Vodafone pierduse oricum oportunitatea de a fi primul pe piata cu asa ceva si avea de ales intre a fi considerat un imitator si a incerca o alta varianta, hai s-o numim e-transpromo (stirea completa si sursa facturii pozate aici.)
Daca Vodafone a facut bine sau nu, vom vedea. Parerea mea cred ca deja o cunoasteti si cel mult pot sa va reimprospatez memoria invitandu-va sa cititi textul asta. De un singur lucru putem fi siguri: ca putem sa-i plangem pe tipografii care au pierdut contractul Vodafone Australia.

KBA isi va promova la IFRA 2008 rotativele pentru ziar

Ca si la drupa 2008, KBA va promova, la IFRA, in primul rand rotativele pentru ziare Cortina (waterless) si Commander (traditionala), elemente de baza in ceea ce ei numesc Competence platform (marketing, sa trecem). Reclama zice ca sunt mai compacte, mai ieftine, mai eficiente, mai usor de exploatat, mai comode (lifturi in loc de scari!). Cine vrea sa citeasca stirea in intregime, cu destule date tehnice in plus, o poate face aici.

Cum determina criza de personal evolutia unei industrii

De la o vreme incoace, gasesc o gramada de stiri de la americani (de pilda asta; culmea-i ca site-ul e nemtesc!) cum ca valeleu, dispar locurile de munca din industria poligrafica. Si nimeni (se vede ca-s studii facute de nespecialisti in ale tiparului) nu-si pune intrebarea: nene, da' oare n-o fi si din cauza ca sculele sunt din ce in ce mai automatizate, si ce faceai acum 10 ani cu 10 oameni faci acum cu 2-3? Mai ales ca alte studii demonstreaza ca, pe de alta parte, cererea de produse tiparite creste? Cine nu crede, gaseste doar pe acest blog situatia din SUA aici si aici, iar de la noi aici.
In timpul asta, in Romania, daca vrei (si vrei!) sa angajezi oameni, nu-i gasesti nici sa dai cu tunul. Asa ca aia care pot isi cumpara scule noi si-si trimit unu-doi oameni la specializare (care oameni poate nici n-au vazut tipografie inainte), iar ceilalti inghit in sec si se lupta sa supravietuiasca (am o veste pentru ei: nu mai au mult!). S-au cam dus vremurile cu „luam o scula SH de 10-15 mii de euro, ca gasim noi un meserias batran s-o puna-n functiune si sa-i invete si pe altii“. Uite-asa se retehnologizeaza tiparul romanesc. Las' ca-i bine!
Da, stiu, o sa-mi spuneti ca generalizez. Or fi si exceptii, nu zic nu. Dar nu cred ca-mi poate demonstra cineva ca tendinta-i alta.

Fuji si Xerox incearca sa gaseasca tiparul virtual

Cred ca sunteti de acord cu mine ca discutiile intre tipograf si client despre cum va arata produsul finit sunt, de cele mai multe ori, memorabile (vorbesc, fireste, despre lucrari serioase, nu de vreun afis ori fluturas). Faltuiri, biguiri, lacuri selective, folio, rotunjiri si asa mai departe, ce mai, transpiri serios pana la finalul discutiei, indiferent de care parte a baricadei te afli (eu, unul, am fost si-ntr-o parte, si-n cealalta). Nu mai vorbesc de costurile de realizare ale prototipului, fie ca e vorba de un proof pentru tirajul final, fie doar de un semnal menit sa stranga reclama. Ei bine, doua firme serioase, Xerox si Fuji, s-au hotarat sa rezolve cumva problema, apucandu-se de realizat softuri care sa usureze comunicarea pe tema asta. Mai concret, si unii, si ceilalti, lucreaza (separat!) la solutii software care sa prezinte produsul finit in 3D, iar clientul sa-l poata vedea de-acasa, verificand pe indelete fiecare dintre finisarile de mai sus. Si nici macar sa n-aiba nevoie sa stie cum le cheama pe fiecare si cum se realizeaza tehnic. SF, nu?
Fuji s-a apucat mai demult de problema, a adus chiar si un beta pentru al sau XMF Remote platform la drupa 2008 (sa-mi fie rusine ca am scapat stirea, dar prea au fost multe!), se apuca luna asta de instalat softul la statiile pilot, va lansa XMF 2.0 la Total Print! Expo, in octombrie, iar comercializarea propriu-zisa va incepe in decembrie. Dar mai multe despre XMF (iar despre XMF remote, la finalul capitolui 8, Job approval) gasiti aici.
Cat despre cei de la Xerox (sa nu uit, fotografia de mai sus este de pe site-ul lor), ei sunt doar in faza de realizare a prototipului. Nici macar nu se stie exact daca va fi un produs stand-alone sau, la fel ca in cazul Fuji, tehnologia va fi integrata intr-o solutie de workflow. Mai multe, cititi aici.
Sa nu mai aiba designerul si tipograful nevoie sa stea fata-n fata? Sa nu mai vorbeasca ore-n sir la telefon? Sa nu mai poata da vina unul pe celalalt? Ei, nu, asta din urma nu cred ca poate fi rezolvata vreodata. Nici macar software.

Acusi vine Creative Suite 4

Se pare ca oamenilor de la Adobe le-a picat cam greu la ficatei lansarea Quark-ului 8. De unde se vedeau deja castigatori in lupta cu batranul colos al DTP-ului, si-au dat seama cu ocazia asta ca nu-i chiar asa. Drept pentru care au anuntat lansarea Creative Suite 4, pe data de 23 septembrie (daca vreti sa vedeti lansarea live, va puteti inscrie aici). Pana una-alta, o avanpremiera are loc zilele astea la IBC 2008 din Amsterdam (conferinta a inceput ieri, expozitia propriu-zisa azi). Se credea ca Adobe va astepta pana la Graph Expo (26-29 octombrie, la Chicago) dar se pare ca nu, iar primele zvonuri din piata sustin ca noutatile aduse de CS4 n-ar fi cine stie ce (probabil ca asa e, doar am vazut ca nici Acrobatul 9, lansat cu atata tam-tam, nu rupe gura targului)
Oricum, e interesant de urmarit o lupta de genul asta, intre o firma care a dominat piata ani in sir cu un sigur produs (si s-a culcat pe-o ureche pe chestia asta, noroc ca s-a trezit acuma) si un colos care a cumparat de-a spart si arunca in batalie un intreg pachet de produse. Ca daca lupta ar fi fost doar Quark vs InDesign, nu zic ca primul ar fi castigat neaparat, dar era altceva. In fine, daca celor de la Adobe le place modelul de lupta Microsoft...

Ne intereseaza ce tehnologie foloseste Indigo-ul?

O micuta furtuna a agitat zilele astea apele comentariilor tipografice pe web, pornind de la un articol al lui George Alexander, Does HP Indigo use “toner” or “ink”?. Daca n-aveti chef sa cititi tot articolul, atunci aflati ca, in rezumat, Alexander ii acuza pe cei de la HP ca refuza sa recunoasca faptul ca ceea ce ei numesc „ElectroInk“ este de fapt un toner lichid, lucru recunoscut, de altfel, de cei de la Indigo inainte de preluarea de catre Hewlett Packard. Fie si prin simplul fapt ca, la inregistrarea patentului, se vorbea fara echivoc de „liquid toner“ (detalii aici).
Ok, si? Chiar ne intereseaza ce tehnologie foloseste o masina Indigo (de pilda noul model 7000, ca tot i-am dat poza mai sus)? Pe mine, sincer, ma lasa rece discutia, marketing-ul de la HP poate adopta orice tactica vrea, atata timp cat nu minte cu nerusinare. Ceea ce, deocamdata, nu se intampla, calitatea tiparului (pe care ei vor s-o scoata in evidenta prin negarea tonerului) e excelenta, am vazut-o. Dar daca tot a inceput discutia, hai s-o aducem, daca putem, cu picioarele pe pamant.
Ce m-ar interesa pe mine la un Indigo daca (of, Doamne!) maine as avea bani sa-mi cumpar unul? Stiu ca tiparul e grozav, la costuri as iesi probabil cam tot pe-acolo, cu service-ul, din ce aud, s-ar putea sa am insa probleme, ok, una peste alta n-am foarte multe motive sa prefer un Indigo unui iGen. Si-atunci vreau sa stiu: rezolva masina HP-ului problemele specifice tonerului „praf“? Mai am crapaturi la biguire? Pot sa plastifiez fara sa ma doara capul, iar folia sa nu mi se autojupuiasca dupa o saptamana? Folio, emboss, ceva?
Cam aici cred eu ca ar trebui dusa discutia. Si daca are cineva raspunsurile la intrebarile de mai sus, chiar il rog sa mi le spuna si mie.

Roland VersaUV LEC-300, primul printer-cutter UV din lume

Roland a lansat zilele trecute primul printer-cutter UV din lume (cel putin asa sustin ei, n-am stat sa-i verific), botezat Roland VersaUV LEC-300. Extrem de versatil, are 6 unitati de printare (CMYK+white+clear) si tipareste pe aproape orice, inclusiv hartie metalica/sintetica ori folie BOPP, PE sau PET. Rezolutia 1440 dpi, capete piezo, RIP VersaWorks (piloteaza pana la 4 Roland-uri), latimea minima 18.2 cm, cea maxima 76,2, grosimea pana la 1 mm, cerneluri Eco-UV, cartuse de 220 ml. Daca vreti mai multe detalii le gasiti aici. Pretul? Deocamdata doar cel american, de $50.000.

Management de culoare pentru iPhone

Citisem la un moment dat parerea unui cetatean ca vom putea da BT-uri pe iPhone. Am zambit si l-am considerat prea optimist, eventual cititor de romane SF. Da-o-ncolo, chiar management de culoare la telefoane mobile? Ei, uite ca, macar teoretic, se poate. Un profil de culoare pentru iPhone puteti descarca de aici . Cand (si daca!) ma va convinge cineva sa-mi iau un gadget de-asta, chiar am sa verific cum se comporta ICC-ul respectiv. Asa ca, deocamdata, luati randurile de mai sus doar ca pe o stire. Insa daca puteti sa probati cum se comporta profilul, spuneti-mi si mie daca merge de-adevaratelea sau e doar un tertip de marketing.