Felicia are nevoie de ajutor

N-o cunosc pe Felicia Cilinschi. Abia azi am aflat despre ea ca exista, e casatorita, e ieseanca, are 32 de ani si leucemie acuta limfoblastica tip B...

„Singura mea sansa de supravietuire este o operatie care se efectueaza doar in strainatate dar care din pacate e foarte scumpa. E vorba de 200 mii de euro la o clinica in Germania, iar cel mai ieftin e in Israel, adica 170 mii dolari. Acum depinde unde voi avea sansa sa gasesc un donator...“

Pacat ca, in comentariile de la strigatul ei de ajutor, un magar profita de suferinta Feliciei si face reclama la Fundatia Becali. Poate s-or gasi, totusi, niste crestini adevarati s-o ajute.

GWG a publicat versiunea 4 a specificatiilor PDF/X

GWG, adica Ghent PDF Workgroup, este o asociatie formata din experti ai industriei tiparului din Europa si SUA, infiintata in 2002, al carui principal scop este sa standardizeze si sa distribuie cele mai bune tehnici pentru realizarea workflow-ului pentru artele grafice (de fapt workflow-uri, pentru ca si ei tin sa precizeze ca productia de la un ziar nu prea are legatura cu realizarea tehnica a unei reviste glossy, de pilda). Necesitatea acestei noi versiuni a fost data de aparitia versiunilor 8 si 9 ale Acrobat-ului si, mai ales, de necesitatea unei mai bune implementari a managementului de culoare (ciudat de tarziu, dar asta-i o cu totul alta discutie). Pentru prima oara, in specificatiile grupului, nu mai avem de-a face cu un profil de culoare generic (Generic GWG ICC), ci au fost precizate profilele generice optime pentru fiecare domeniu in parte, pe zone geografice (le gasiti aici). Sigur, profilele custom ar fi mult mai bune, dar trebuie sa fiu de acord ca mai intai trebuie facuta o standardizare, pentru ca sa putem cauta mai apoi perfectiunea.
Cand imi aduc aminte ca inspiratii creativi din maretele agentii nationale de publicitate nici macar nu stiu ce-i ala profil de culoare si cu ce se mananca el...

Free Trial Issue de la InDesign Magazine

Oferta o gasiti aici. M-am gandit ca va intereseaza, chiar daca nu folositi InDesign si sunteti fan Quark. Pe cuvant ca gasiti acolo foarte multe lucruri interesante. Plus ca va puteti abona, cu aceeasi ocazie, tot gratuit, la InDesign Tip of the Week.

Inca o provocare pentru Obama

Povestea incepe asa: editorul Chelsea Green profita de valul de interes starnit de persoana lui Obama si se grabeste sa publice o carte (cea pe care o vedeti in poza). A anuntat deja ca o va lansa la Conventia Democrata de la Denver, care va avea loc la sfarsitul lunii, distribuind deja 15.000 de cupoane de reducere pentru cei care vor achizitiona cartea de pe amazon.com. Ei bine, chestia asta i-a infuriat pe cei de la Barnes&Noble, care au renuntat pe loc la comanda de 10.000 de exemplare pe care o facusera deja, sustinand ca ei nu pot accepta favorizarea fatisa a concurentei. Atitudinea lor a fost similara cu a altor difuzori de carte, mai marunti, care au decis si ei sa boicoteze cartea. Asa ca amazon.com va deveni, aproape sigur, unic distribuitor. Grea lovitura pentru Chelsea Green, care a pierdut astfel orice sansa de a-si vedea cartea devenind bestseller.
Ce s-a intamplat de fapt? Pur si simplu editorul a vrut sa profite de pe urma faptului ca amazon, prin booksurge.com, are o foarte buna capacitate de a tipari carti la cerere (book-on-demand, pentru anglofoni) si a vrut sa se asigure ca va avea primele exemplare (semnalele, cum ar veni) repede, la timp si de calitate. Numai ca asta insemna sa dea practic exclusivitate lui amazon.com pentru prima faza a vanzarilor, lucru considerat, fireste, inacceptabil de concurenta. Si de aici a pornit toata galceava.
Uite-asa tiparul digital invrajbeste lumea aparent linistita a distribuitorilor de carte (o alta provocare pentru Obama, nu credeti?). Si, pana la urma, o nota buna pentru cei de la amazon.com, primii care au inteles ca fara tipar digital, deci fara posibilitatea de a tipari si un singur exemplar, daca e nevoie, devine practic imposibil sa supravietuiesti in lumea difuzarii de carte. Altminteri, degeaba-si fac ei reclama pe prima pagina la Kindle, tot Indigo-urile ii ajuta cel mai mult in lupta impotriva concurentei. Ca trebuia sa aiba si o morala povestea noastra, nu?

Ca musca in concurs

Mi-au zis prietenii, bai, nu mai scrie despre politica, da-o dracu', baga texte de-ale tale, ca bagatori de seama in politicale sunt cu duiumul, dar pe meserie nu scrie nimeni, asta fa. Ok, am lasat deoparte injuraturile politice (ceea ce m-a costat destul trafic, intre noi fie vorba) si m-am ocupat doar de tipar si ce mai e primprejurul lui. Am facut bine? Nu stiu, voi vedea. Si ca sa-mi dau seama mai exact cam cata lume e interesata textele mele, iaca m-am bagat si-n concursul de la pcnews.ro. Poate descopar c-oi fi si eu, totusi, vreun bloggar, basca talentat.

Managementul de culoare a implinit 10 anisori

In foarte simpaticul filmulet de mai sus, il puteti admira pe Michael Makin, presedinte si CEO la PIA/GATF (in traducere, Printing Industries of America/Graphic Arts Technical Foundation), facand promovare pentru propria organizatie (altminteri, de departe una dintre cele mai influente din industria tiparului american). Daca aveti timp eu zic sa va uitati, daca nu, nu, oricum eu voiam sa va vorbesc despre altceva, si anume ca PIA/GATF a anuntat data pentru cea de-a 10-a conferinta de color management. Sau, altfel spus, managementul de culoare exista deja de 10 ani.
Sigur, ar putea exista discutii referitoare la data exacta a nasterii, dar haideti sa-i credem de data asta pe cei de la PIA/GATF, ca tot au avut un rol esential in raspandirea conceptului. Oricum, pentru cei interesati, vreau numai sa mai spun ca managementul de culoare s-a nascut in primul rand datorita faptului ca, odata cu aparitia CTP-urilor, proof-urile analogice nu au mai fost posibile.
Ca aproape sigur n-o sa ajungeti la respectiva conferinta stiu. Am mentionat-o doar pentru ca ea marcheaza, mai mult sau mai putin exact, un moment aniversar, si pentru a va anunta ca voi profita de momentul aniversar pentru a va povesti mai multe, in zilele si saptamanile ce vor urma, despre color management, ce vrea el si cu ce se mananca. Promit.

Chiar au probleme ziarele? Cica nein!

Marea problema a comentatorilor, pe orice problema, este ca se uita mai intai la piata americana si deduc trendul din evenimentele de-acolo (daca mai cad si eu in acest pacat, fara sa-mi dau seama, imi cer scuze!). Asa si cu problema ziarelor tiparite. Scad tirajele in SUA? Gata, mor ziarele, valeu, ce ne facem? Ei, nu-i chiar asa.
Partea buna din toata afacerea asta este ca americanii, confruntati cu criza proprie, au inceput sa se uite si la altii. Asa a descoperit Jack Ewing (si a scris despre asta in BusinessWeek) ca in Germania ziarele o duc chiar bine. Ca Bild (care a ajuns la un tiraj de 12 milioane exemplare) a avut in 2007 cel mai bun an din toata existenta sa. Ca Die Welt, pentru prima oara in cei 60 de ani de existenta pe care ii are, a facut, culmea!, profit.
Cum de e posibil? Ewing spune ca, datorita crizei economice germane din 2001, ziarele au inceput inca de atunci sa se adapteze. Ca in Europa Internetul s-a dezvoltat mai greu si ca astfel editorii germani au avut timp sa invete din greselile americane (cam superior-ironic formulata ideea, da-n fine). Si ca, in fine, concurenta i-a ajutat sa progreseze.
Cu ultima idee sunt intrutotul de acord. Ceea ce uita (sau habar n-au) cei care prezic disparitia ziarelor in forma tiparita, uitandu-se practic exclusiv la ceea ce se intampla in SUA, este ca publicatiile americane se bazeaza inca pe abonamente in proportie de 85-95%. Ca vanzarea la taraba practic nu exista la ei (cu cateva exceptii, e cat sa gaseasca turistul un ziar, nu mai mult). Ca singura grija a editorului american este sa-i ia cetateanului banii pe un an inainte si cu asta basta. Si-atunci e normal ca ofensiva Internetului (care inainte de orice, reprezinta distributie, si inca una indeobste gratuita) sa-i ia pe nepregatite.
Da, ziarele au probleme, dar nu unele de nerezolvat, mai ales daca nu vor uita sa aiba grija de calitatea continutului. Da, cred ca, intr-un timp relativ scurt, ziarele vor fi nevoite sa treaca, daca nu la hartie cretata, macar la supercalandrata (vezi si exemplele de la noi). Da, sunt sigur ca aparitia rotativelor digitale va influenta decisiv evolutia ziarelor, fie si numai prin posibilitatea de a insera reclama variabila tintita pe zone de distributie, daca nu si texte (in fond, si fara digital, reteaua Monitorul facea inca de acum 14 ani, in premiera mondiala, cam chestia asta). Si mai cred ca schimbarile se vor face mai intai in Europa. Asa lenti cum sunt europenii. Daca nu din alte motive (ca n-are rost sa deschid acum dezbaterea despre diferentele culturale), macar pentru simplul fapt ca, pe vechiul continent, distributia exista. Mai buna sau mai rea, conteaza mai putin, oricum nu e nevoie de elevi si de bicicletele lor.

Cu ce a concurat Kodak la Olimpiada

V-am mai povestit despre firmele care au asigurat tiparul pentru Olimpiada de la Beijing, dar n-am putut atunci sa va spun cu ce masini si-a facut Kodak partea de sponsorizare. Tinand cont ca, iaca, s-au hotarat sa le anunte, ma grabesc sa vi le spun si dumneavoastra.
Asadar, afisele mici, cartile postale, flyerele, buletinele informative si alte produse de tiraj mic si mediu s-au facut pe un Nexpress S2500 (foto sus). Scanarea datelor personale pentru cele mai mult de 1,2 milioane (!) ecusoane tiparite (sportivi, antrenori, oficiali, voluntari, ziaristi etc) s-a facut cu un scanner profesional i620, iar tiparirea propriu zisa cu ML-500 Digital Photo Print System (care, ca o paranteza, nu se mai produce) si cu 9810 Digital Photo Printer.
1,2 milioane? Nu-i rau, pacat ca nu se dau medalii si pentru print.

Studiile spun ca tinerii prefera direct mail-ul

Inca un text din ciclul „tiparul nu si-a spus ultimul cuvant“. Nu de alta, dar prea multi (autoconsiderati) analisti sustin ca e-mail-urile si, in general, new media, vor inlocui traditionalele plicuri trimise prin posta. Ca tinerii, mai ales, refuza mijloacele „traditionale“ de marketing. Un studiu facut recent de ICOM Information and Communications, pe un esantion de 1529 locuinte americane, zice ca nu. Si ca, mai exact, situatia sta asa:
- da, e adevarat, repondentii in varsta de 65+ spun cel mai des ca prefera scrisorile clasice. Dar urmatorul esantion de varsta in ierarhia celor care prefera direct mail-ul este cel 18-34.
- in general, tinerii prefera scrisorile tiparite celor electronice intr-o proportie de 2 la 1
- e-mail-urile, ca si alte mesaje electronice, sunt considerate de tineri drept impersonale, deranjante, numai bune de a fi sterse inainte de a fi citite.
- chiar daca, din varii motive, esantioanele middle-age au sentimente mai pasnice fata de miljloacele electronice de comunicare, tendinta pare sa mearga impotriva acestui curent.
Morala? Un mesaj personalizat si ingrijit este intotdeauna de preferat unui e-mail, oricat de dichisit, trimis de secretara la tot cartierul. Producatorii de masini de tiparit digitale n-au deloc motive sa fie ingrijorati.

IFRA Expo 2008 isi face promovare pe YouTube

Pentru cine nu stie, IFRA Expo este un eveniment anual, care doreste sa prezinte un tablou complet (tehnologie + business) pentru cei care lucreaza in industria stirilor tiparite. Anul trecut, la Viena, au fost 367 expozanti din 33 de tari, 10.600 participanti (87 state), totul pe 15.126 m², la Reed Messe Wien, recorduri absolute, dar care probabil vor fi depasite anul acesta, la Amsterdam, intre 27 si 30 octombrie. La Viena, tema principala de discutie a fost, fireste, cross-media publishing. Pentru Amsterdam se cunoaste deocamdata doar sloganul, „Get the Big Picture!“. Va voi tine, fireste, la curent.

HP lanseaza EliteBook 8730w Mobile Workstation, primul laptop cu tehnologie DreamColor

Despre tehnologia DreamColor de la HP am mai vorbit aici. Sincer, credeam ca va fi, cel putin catava vreme, o floricica la butoniera, un mod pentru HP de a-si arata muschii inclusiv in domeniul fabricarii de monitoare LCD. Se pare, totusi, ca nu-i chiar asa. Alaltaieri, la SIGGRAPH 2008, HP a prezentat un laptop absoluit uluitor, dotat inclusiv cu, ati ghicit!, un display cu tehnologie DreamColor. Alte caracteristici? Pai in functie de optiunile fiecaruia, dar o varianta cu Intel quad-core, 8 GB de RAM, hard de 320 GB si noua placa video de la nVidia, Quadro FX 3700M, cu un 1 GB de memorie dedicata se poate. Cica-i laptop!

Asistenta non-stop de la Quark

Colosul DTP-ului a anuntat zilele trecute ca, pentru a veni in ajutorul utilizatorilor, a lansat „Quark Virtual Knowledge Base“. Atat utilizatorii individuali (QuarkXPress), cat si cei „enterprise“ (Quark Publishing System, QPS) au de acum la dispozitie un „self-service“ (cu accesul rezervat posesorilor de cont) si „Public Knowledge Base“, o colectie exhaustiva de articole. Link-urile de mai sus sunt cele pentru QuarkXPress.

Mimeographul lui Edison

Ieri s-au implinit 132 de ani de cand Thomas Alva Edison inregistra patentul 180,857 pentru „Improvement in Autographic Printing“, semnand astfel actul de nastere prima masina de copiat in intelesul modern al cuvantului. Denumirea de „mimeograf“ a fost lansata de Albert Blake Dick a carui firma, AB Dick (brandul exista si azi, compania a fost cumparata de Presstek in noiembrie 2004) a produs si vandut masina sub numele de „Edison Mimeograph“ sau „Edison-Dick Mimeograph“.
In Romania, denumirea este absolut necunoscuta, insa nu si masina, denumita duplicator sau, cel mai des, ghestetner (da, pentru ca in Europa principalul producator a fost Gestetner). Pentru cei care n-au vazut-o niciodata, principiul de functionare e relativ simplu. Pe scurt, se baga o foaie speciala in masina de scris (careia trebuie sa i se scoata panglica pentru operatiunea asta), se scrie textul, producandu-se niste gauri in foaie, aceasta se scoate, se pune pe masina, cerneala trece prin gauri si se depune pe foile albe de hartie (e putin mai complicat decat atat, dar ideea cam asta e). In filmele cu comunisti eroici, se tipareau astfel o sumedenie de manifeste, impotriva burgheziei exploatatoare. Si nu pot sa uit cum, in 1990, am facut si eu tot manifeste la o masina de-asta, pentru mica Piata a Universitatii din Iasi. Ce vremuri!
De prin anii '60, masina a inceput sa fie depasita, odata cu ieftinirea semnificativa a offsetului si mai ales, expansiunea copiatoarelor (xeroxurile au inlocuit ghestetnerele, ca sa zic asa). Dar tehnologia este folosita in continuare de Gestetner si Riso la duplicatoarele lor moderne (digitale, fireste!), care, in ciuda unei calitati scazute a imaginii, au avantajul unei viteze mai mari decat a copiatoarelor si a unui cost sensibil mai mic pe exemplar.
Mult mai multe despre aceasta masina si istoria ei gasiti aici.

Infinita gradina jurnalistica a lui Dumnezeu

„Magazinele din reteaua R-kiosk, lansata recent de grupul de retail finlandez Rautakirja, activ in Romania si prin Hiparion Distribution, permit editorilor de presa sa obtina in termen de circa 24 de ore date despre vanzari, publisherii putand astfel sa isi planifice mai eficient tirajele si campaniile de marketing.“ Asa zice in sapou o stire, altminteri foarte interesanta, aparuta in Business Standard. Decat ca, oleaca mai jos, zice autoarea: „Rautakirja intentioneaza sa deschida pana la sfarsitul anului circa 30 de magazine sub brandul R-kiosk, concentrate in Bucuresti si la circa 200 km in jurul acestuia, in zone cu trafic stradal bun, majorand astfel gradul de penetrare al presei in zona.“
Pai eu ce sa inteleg de-aici? Adica zonele alea cu trafic stradal bun din Bucuresti n-aveau suficiente chioscuri de ziare? Tot tirajul maretelor ziare centrale se difuzeaza exclusiv in perimetrul descris mai sus? Sau poate campaniile de marketing sunt numai pentru zona aia? Ca sa nu mai zic nimic de gradul de penetrare...
Lasand insa prostiile Roxanei Ivan deoparte, stirea este mai mult decat imbucuratoare. Difuzarea de presa in Romania e la pamant, asta o stie orice om implicat catusi de putin in fenomen, asa ca orice initiativa de genul celei a finlandezilor merita salutata cu entuziasm. Un entuziasm moderat, totusi, pentru ca a mai vrut si Lagardere sa rupa piata-n doua, da' mai mult de 62 de puncte de difuzare nu i-au iesit. Pana la cele circa 1800 ale dusmanului Rodipet mai e.

Solutii digitale complete de la MGI

Au fost prea multe noutati la drupa 2008 asa ca n-am apucat sa le prezint pe toate asa dupa cum meritau. Recuperez putin azi, profitand de faptul ca francezii de la MGI Digital Graphic Technology au anuntat ca-si vor prezenta si la Total Print! Expo noul lor produs, Meteor Pro DP60 Pro.
Pe scurt, vorbim despre o masina de tipar digital in patru culori, format B3 (330mm x 487mm, cu o oglinda maxima a paginii de 320mm x 480mm), a carei principala caracteristica o reprezinta posibilitatea de a tipari pe o mare varietate de suporturi: hartii si cartoane cretate si necretate, cartoane texturate si etichete (gramaje cuprinse intre 70 si 350 g/mp), precum si pe plastic (policarbonat, poliester, Teslin, vinil si PET), cu grosimi variind de la 100 la 400 microni. Alte caracteristici? Conceputa pentru un volum de 600.000 coli pe luna, rezolutie de 2400 dpi (200 lpi, cu diverse posibilitati de raster), suprapuneri precise (± 0,2 mm), viteza de 1600 coli pe ora (pana la 3.900 A4), tipar cu date variabile.


Si daca tot am deschis subiectul MGI, nu pot termina fara sa amintesc macar un alt utilaj grozav de-al lor. JetVarnish Inkjet Spot UV Coater este, dupa cum ii spune si numele, o solutie digitala pentru aplicarea de lac UV selectiv, offline, bazata pe tehnologie inkjet. Formatul e de 52x74, uscatorul pe infrarosii si, lucrul cel mai interesant, poate pune lac selectiv pe date variabile!
Gasiti pe site-ul lor si alte masini foarte interesante, numai bune de reamintit ca nu exista pe lumea asta doar colosi gen Heidelberg, Xerox, HP, Kodak s.am.d. Pe cuvant ca merita sa va uitati putin la ele!

Paletele Pantone Goe pentru Creative Suite

In cazul in care nu va mai ajung culorile pentru machetele dumneavoastra (glumesc, da?) Pantone a pus pe site-ul propriu bibliotecile Pantone Goe coated si uncoated (le gasiti aici). Sunt valabile de la Photoshop 7, Illustrator 9 si InDesign CS incoace. Daca n-aveti deja un cont la Pantone trebuie sa va inregistrati (free, stati linistiti). Download, install, bibliotecile vechi raman la locul lor iar dumneavoastra va treziti cu 2,058 de culori in plus. Bucuria tipografilor!

Cheat sheets pentru programele Adobe

Asa-i ca va enerveaza ca nu tineti minte toate „scurtaturile“ din programele cu care lucrati? Si chestia asta va incetineste munca, rapindu-va o gramada de timp in care ati putea face altceva? O colectie completa de shortcut-uri pentru Photoshop, Acrobat, Fireworks, Flash, Dreamweaver si inca altele gasiti aici, adica la customguide.com. Puteti sa-i anuntati si pe colegii care mai cred ca Office este cea mai tare suita de programe din lume ca exista si pentru ei „cheat sheats“-uri pentru o droaie de aplicatii Microsoft. Mai gasiti acolo si alte chestii care par interesante, dar n-am avut nici rabdare, nici interes, sa ma uit prin toate. Mi-a ajuns cat am gasit despre programele Adobe.

Tiparul la Olimpiada

Pe rand si pe caprarii:
- biletele sunt tiparite pe masini Iwasaki LR-25 in 5 culori, personalizate pe un monocrom inkjet EFI Jetrion 3025 si securizate cu etichete RFID (Radio-frequency identification) produse pe echipamente Melzer. Personalizarea include datele despre loc, data, o sigla cu disciplina sportiva si, in plus, numele spectatorului este tiparit pe bilet pentru ceremoniile de deschidere si inchidere. S-au tiparit 13 milioane de bilete.
- acreditarile sportivilor si ale celorlalte persoane implicate in eveniment (numai ziaristii sunt 5.600) au fost tiparite digital de Kodak (nu s-a precizat pe ce echipamente), care este si sponsor oficial. Gigantul american a mai pus la dispozitie un Image Center pentru fotojurnalisti si echipamente medicale. De mentionat ca este ultima Olimpiada la care Kodak mai este sponsor.

Ecologia, sclava Isaura a marketingului

Nu stiu daca ati aflat, dar mai mult de 50% din discutiile actuale din lumea tiparului sunt obsedant „green“. Adica despre cat de ecologica este, si poate deveni, aceasta industrie. Intamplator sau nu, cunosc presiunile Garzii de Mediu la adresa tipografiilor si n-am nici un motiv sa cred ca este o practica exclusiv romaneasca (poate cu exceptia anumitor aspecte). Pe de alta parte, sunt ferm convins ca abordarea ecologica a oricarei probleme reprezinta una dintre sarcinile importante ale lumii contemporane (va place frumoasa mea limba de lemn?). Asa ca discutia nu mi se pare deloc inutila. Cand insa problema intra pe mana departamentelor de marketing...
Asa, de pilda, Xerox a lansat inca de acum vreo noua ani, Xerox Green World Alliance, program dedicat, in principiu, reciclarii cartuselor. Excelenta idee, numai ca departamentul lor de marketing a pus gheruta pe el pentru a promova esecul numit cerneala solida (l-am mai pomenit aici), prezentata, fireste, ca fiind „green“. „Bring green into your office scheme“, na poftim slogan!
In fine asta a fost. Anul asta se poarta calculatoarele. Tot Xerox a lansat, la sfarsitul lui martie, programul „How Green is Your Office?“, adica un „Sustainability Calculator“ care sa arate doritorilor cum stau cu ecologia la locul de munca, adica, in cazul de fata, la birou. Foarte corect. Dar si sa le sugereze cum ca trecerea pe mai sus pomenita cerneala solida n-ar fi o idee chiar rea.
Putea tiparul clasic sa ramana indiferent la aceasta noua provocare a digitalului? Nicidecum. Asa ca Fuji a lansat zilele trecute un calculator propriu, www.howgreenareyourplates.com, pe care-l vedeti si-n imaginea de mai sus. Daca vizitati site-ul, puteti afla cam ce impact are asupra mediului inconjurator prepress-ul dumneavoastra (nu stiu insa daca e util in cazul unei vizite a Garzii de Mediu) Lasand gluma la o parte, site-ul e interesant oricum, macar de curiozitate. Decat ca trebuia sa fie promovata si o tehnologie mai ecologica, nu-i asa? Asa ca puteti afla multe lucruri despre inventia lor, ZAC, si placile ZAC processed. Nu stiu mare lucru despre ele (decat ca, bineinteles, sunt foarte ecologice), sper doar sa nu fie un fel de cerneala solida de la Xerox.

Partea de web a ziarelor devine tot mai importanta

Un studiu recent, comandat de Newspaper Association of America (NAA) si realizat de Nielsen Online, a aratat ca, in al doilea trimestru al anului 2008, a existat o crestere cu 12,2% a numarului cititorilor editiilor online ale ziarelor, fata de aceeasi perioada a anului trecut. In cifre concrete: versiunea web a ziarelor a atras 66,4 milioane de vizitatori unici, ceea ce inseamna 40,2% din toti utilizatorii de Internet. In ceea ce priveste afisarile paginilor, vorbim de o medie lunara de 3 miliarde, fata de 2,7 miliarde in aceeasi perioada a anului trecut.
N-am sa reiau acum discutia print vs web, nu de asta v-am oferit stirea de mai sus. Am vrut doar sa va anunt ca, in urma acestui studiu, NAA a realizat o nou site (al carui printscreen il puteti vedea in poza de mai sus), dedicat problemelor legate de integrare a reclamei intre print si web, un site absolut grozav, pe care vi-l recomand cu toata caldura.