Xerox scoate asii din maneca

Primele surprize de proportii la drupa! Mai intai, cu toate ca, pana ieri, orice reprezentant Xerox jura pe ce avea mai sfant ca urmasul celebrului iGen3 nu exista, vizitatorii au putut admira ieri la standul companiei noul iGen4 (foto sus). Numai ca, cel putin la prima vedere, nu s-a produs nici o revolutie. Viteza promovata de marketing este tot de 110 pag/minut (e vorba de pagini A4), cea reala fiind de 2400 coli pe ora (fata-verso), dimensiunea maxima a suprafetei care poate fi tiparita se incadrazeaza tot la sfert de coala (36,4 x 57,2), avansul real producandu-se, din cate se pare deocamdata, la automatizari si la calitatea tiparului: spectrofometru inline, respectarea standardelor GRACoL si ICC DeviceLink si inca altele.

Mult mai interesanta pare a fi cea de doua surpriza: proiectul ConceptColor 220 (foto, deasupra). Aici detaliile sunt mult mai putine, asa ca voi reveni, insa ideea de baza merita tot interesul: chiar daca, la prima vedere, Xerox n-a facut altceva decat sa puna doua iGen3 sa lucreze inline, rezultatul final, de 220 pag/minut (de unde si numele conceptului), este, intr-adevar, senzational. Offsetul nu e inca in pericol, dar ceva sudori reci tot trebuie ca-l incearca la cifrele astea.

Avanpremiera drupa 2008

Ce e drupa? Pentru cine nu stie, e cel mai mare targ de industrie tipografica din lume, are loc 0 data la 4 ani, la Düsseldorf, iar anul asta e editia a 14-a. Vin aici producatori de soft, hartie, utilaje de pre-press, post-press si inca multi altii, fara a-i uita pe cei mai importanti, fabricantii de masini de tipar. Ca sa va faceti o idee despre importanta lui, sunt prezente in acest an 1.800 de companii care isi prezinta produsele, in 19 cladiri, intinse pe 170.000 de metri patrati desfasurati. Ca de obicei in ultimul timp, principalii expozanti sunt Heidelberg si Xerox. Totusi, cea mai probabila vedeta a show-ului va fi JetPress 720 a lui Fujifilm, de care v-am povestit deja.
Cand e drupa? Pai a inceput azi. Asa ca, la restul de intrebari, am sa raspund treptat-treptat. La cele organizatorice gasiti raspunsurile la www.drupa.de.

Adobe se pregateste de Creative Suite 4

Ca sa va dati seama cam cum va arata viitoarea Creative Suite, Adobe a lansat azi, in versiune beta, noile Dreamweaver, Fireworks si Soundbooth. Le puteti descarca de la Adobe Labs, gratuit, oricine le poate folosi timp de 48 de ore, dupa care doar utilizatorii inregistrati de CS3 se mai pot bucura de ele.

Hartia care omoara bacteriile

Da, s-a ajuns si la asa ceva. Xerox si producatorul scotian de hartie Curtis Fine Papers au anuntat ca au reusit impreuna sa produca o hartie antibacteriala, care nu-si pierde proprietatile nici macar dupa ce este tiparita. Testele de laborator facute, zic producatorii, arata ca 99,9% dintre bacteriile aflate pe suprafata hartiei mor dupa maximum 6 ore. Vreti detalii? Ok, aflati ca au dat ortul popii stand pe respectivele foi numitele MRSA, E. coli, Salmonella, Listeria, Pseudomonas si C. difficile. (sper ca le-am scris corect, ca la de-alde de-astea nu ma pricep chiar deloc). Potentialii clienti ar fi, desigur, spitalele si, in general, sistemul de sanatate, public sau privat.
Cam la amanunte de-astea au ajuns altii, dom' ministru Nicolaescu. Da' poate gasiti niste baieti destepti, sa faceti un contract bun.

Fujifilm revolutioneaza tiparul digital

Ceea ce era asteptat de mult s-a intamplat: a aparut prima masina plana digitala de tipar care merge pe jumatate de coala (720x520 mm este formatul sau maxim). A fost facuta de Fujifilm si a fost botezata JetPress 720. Producatorii au anuntat o rezolutie de 1200 dpi cu patru nivele de gri ceea ce, sustin ei, va asigura o calitate a tiparului similara cu cel offset si oricum superioara fata de orice rotativa digitala. Policromia se realizeaza intr-o singura trecere, iar viteza este spectaculoasa pentru o masina de tipar de acest gen, 2.700 coli pe ora, sau 180 de pagini A4 pe minut.
Interesant este ca o masina de acest tip nu a fost realizata pana acum de producatorii consacrati de utilaje de tipar digital precum Kodak, Océ, sau Xeikon, ci de Fuji care, pana acum, era implicata in tiparul digital (daca nu tinem cont de wide-formatele si UV flatbedurile vandute sub brandul Sericol) doar pentru ca detinea 75% din FujiXerox. Si da, FujiXerox a fost implicata in realizarea lui JetPress, chiar daca, prin aparitia noii masini, deja celebrul Xerox iGen3 a incetat sa mai fie, macar teoretic, cea mai performanta masina de tipar plan digital.
Voi reveni sigur asupra subiectului, dar astept, deocamdata, comentariile de la drupa, unde fireste ca Fuji isi va prezenta noua realizare.

Mai tii minte, Coane Costica?

Povestea de adormit adultii care urmeaza s-a petrecut acum 16 ani, in 1992. Pe-atunci ne luptam cu totii, cei care eram la „Monitorul“ pe vremea aia, sa zdrobim hidra pedeserista si sa impunem in alegeri un primar care sa fie de-ai nostri, din opozitie, nu de-ai lor. Presa echidistanta? Hai sa fim seriosi, pe vremea aia? Ei aveau in mana singura televiziune din tara, basca mai controlau Opinia (fosta Flacara Iasului, ziarul de partid si de stat), Evenimentul n-avea treaba (ca si-acuma) cu chestii de-astea, iar 24 de ore deja incepuse s-o scalde. De cealalta parte a baricadei eram noi, o gasca de copii (pacat ca Badia Leon strica media de varsta ), care pornisem de nebuni un cotidian cu un an inainte si aveam ca aliati in lupta noastra numai revistele de cultura.
Atmosfera din campanie? Pai ce, se compara cu frectia de-acuma? Cel mai dragut si amabil lucru care se spunea despre monitoristi era ca regretatul primar Emil Alexandrescu murise de inima rea din pricina atacurilor noastre la adresa lui. Ca sa nu mai spun ca zvonerul cel mai inventiv lansase ideea ca noi ii otravisem cafeaua. Probabil statusem la coada, ca in „Crima din Orient Expres“.
In fine, lupta fusese grea, dar castigasem, facusem dintr-un anonim primarul Iasului in mai putin de doua luni. Bine, sigur, nu numai noi, avea si Conu Costica o echipa inimoasa de oameni care au muncit de le-au sarit capacele, cand mi-au povestit mai tarziu sotii Burduja cate au facut am ras, m-am emotionat si m-am intristat in acelasi timp, dar asta-i alta poveste, cu alti naratori. Cert este ca „noi“ repurtasem o victorie zdrobitoare, Iasul avea primar din opozitie, ce mai, eram eroi si ne simteam ca atare, pleznea orezu-n noi ceva de speriat.
Si-n noaptea victoriei cine ne face o vizita la redactie, insotit parca de Al. Dobrescu si Liviu Antonesei? Insusi noul primar, dimpreuna cu niste tartine cu salam si niscaiva vinisor de buturuga. Ne-am strans cu totii in sala ceva mai mare de langa intrare (sediul era pe-atunci cel de langa fostul Centru Cultural German), am chiuit de bucurie si-am inceput sa facem planuri pentru minunatul oras care avea sa devina Iasul sub conducere democrata. Si cred ca, pe langa asfaltari si alte cele, deja vorbeam despre aeroport, autostrada… Suna cunoscut, nu? Dar n-aveam de unde sa stim, in seara cu pricina eram cu totii beti de fericire si toata lumea era a noastra. Castigasem.
Mi-am adus azi aminte de toate astea privit fiind din toate partile (panouri, afise, city light-uri etc) de insusi Conu’ Costica. Prietenul nostru, cica. Zambeste vag si enigmatic, precum o Mona Lisa pensionata, si ne indeamna sa-l votam pe el, pe fostul lui vrajmas din ’96, Gigi Nichita, si, desigur, sa votam urmasul PDSR-ului de atunci. Mda, castigasem.

Alde PDL au innebunit de-a binelea

In frumoasa poza de mai sus puteti admira un minunat panou mobil cu leduri, pe care niste extraordinare minti PDL-iste s-au gandit ca tare bine ar fi sa-l instaleze azi, incepand de pe la ora 10, in fata Parcului de, nu-i asa, cultura Copou. Si ca l-au instalat acolo n-ar fi mare lucru (da, e pe trotuar, ei, si?), problema e ca magaoaia cu pricina e garnisita cu niste boxe tare puternice,
care n-au altceva de facut decat sa repete la nesfarsit aceleasi si aceleasi mirifice texte electorale. Care texte nici macar n-au fost bine alese pentru zona, ca nu vad de ce m-ar interesa asfaltul, becurile, canalizarea si zona metropolitana, da' vorba ceea, daca tot au dat banii, sa fie si mesajele lui Carlan, nu numai ale lui Oprea.
Mai cetateni veniti in Iasi de dracu' stie unde, aflati si voi ca ieseanul are prostul obicei ca, atunci cand e frumos afara, sa vina in Copou sa se plimbe, sa se simta bine, sa se linisteasca dupa o saptamana de lucru. Nu-i o idee foarte buna (ca sa fiu delicat) sa-i ataci violent timpanele cu promisiuni si cu injuraturi la adresa alorlalti. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca puteati macar sa va sincronizati actiunile, sa nu mai treceti pe-acolo cu caravanele alea marete care baga-n difuzoare mult Mircea Rusu Band. In fine, daca ati reusit sa ma enervati pe mine, dintotdeauna votant de dreapta, va dati seama cam ce efect ati avut asupra celorlalti?

UPDATE1: Hopa, uite ca a trecut de ora doua si au dat boxele mai incet. Pai nu puteati, ma, sa faceti de la inceput chestia asta? Asa da, merge, da' cam tarziu, tot ati iritat o gramada de lume. Si va mai legati de Nichita ca are nevoie de timp ca sa faca ceva... Hai, lasati, ca tot nu-l votez pe Gigi, da' in cazul vostru ma mai gandesc.

UPDATE2: Chiar eram curios daca la 5 boxele vor porni din nou cu toata forta. Dar n-a fost sa fie. Dupa cum probabil iesenii si-au dat seama, la trei si douascinci s-a pornit urgia, drept pentru care sonorul a pierit (sincer sper ca ploaia si grindina n-au afectat magaoaia, ca ea, saraca, n-avea nici o vina, doar cei care ziceau ca-si fac treaba cu ea).
Acum in Copou e liniste, aer curat, canta pasarelele, ce mai, situatia a revenit la firescul ei si pot sa ma gandesc acum normal cum sta treaba cu deschiderea Iasului, capitale europene si altele asemenea. Poate ma duc si la vot, cine stie? Ce chestie, n-as fi crezut niciodata ca asa o vijelie poate sa-mi faca viata frumoasa.

Cum putem castiga Eurovisionul

Aseara m-am uitat ca fraierul la cea mai slaba editie a Eurovisionului din cate mi-a fost dat sa vad. Dar am rezistat pana la sfarsit ca sa vad cum se descurca in contextul asta stupizenia de melodie pe care maretul juriu roman a trimis-o sa ne reprezinte cu fala si cinste. Pentru parlitul de loc 20, se cheama ca am facut un efort prea mare.
Sper insa ca, macar in situatia data, sa nu mai aud lamentarile dambovitene "ne-au furat", "coalitie monstruoasa impotriva noastra" si alte de-astea. Vreti lista completa a tarilor care nu ne-au dat nici macar un punctisor de slabi ce-am fost? Iaca: Marea Britanie, Macedonia, Ucraina, Germania, Estonia, Bosnia Hertegovina, Albania, Belgia, Letonia, Serbia, Islanda, Norvegia, Ungaria, Andorra, Polonia, Slovenia, Armenia, Cehia, Olanda, Turcia, Malta, Elvetia, Azerbaidjan, Grecia, Finlanda, Croatia, Suedia, Belarus, Lituania, Rusia, Muntenegru, Georgia si Danemarca. 33 din 42 (42, nu 43, pentru ca, fireste, Romania nu conteaza in lista)
Dar daca tot n-am prea avut ce asculta, am inceput sa fac calcule. Si am ajuns la concluzia ca am putea lejer castiga un Eurovision, daca am trimite o melodie de Doamne-ajuta, care sa se situeze in majoritatea clasamentelor in jur de locul 5. Nu credeti? Ca sa facem precum Rusia, 272 de puncte nu trebuia decat sa facem o medie de 6,2 din partea celor 40 de tari (sa le zicem) indiferente, iar cu cate 12 puncte din partea fratilor moldoveni si capsunari spanioli (cum, de altfel, s-a si intamplat) ajungeam exact la totalul mai sus pomenit. Dar pentru asta nu trebuia sa ne ducem cu o lalaitura pe care nici macar vocile de exceptie ale lui Vlad si Nico (care, de altfel, n-au fost aseara in forma maxima) n-au putut-o salva.
Cum facem totusi sa trimitem o piesa care sa poata realiza cele de mai sus schitate? Pai sa incepem prin a ne pune intrebari. Prima dintre ele ar fi de ce, la un concurs la care doar votul publicului conteaza, noi introducem un juriu in ecuatia votului intern? Iar a doua, si cea mai importanta, ar fi cum naiba o piesa sclipitoare (raportata la bahlelile de aseara), precum Brasil a lui Tom Boxer cu Anca Parghel, n-a putut sa intre nici macar in semifinalele romanesti?

Cum arata ziarele iesene?

De prea multe ori am discutat, de-a lungul anilor, in contradictoriu, cu diversi „factori de decizie“ de prin presa ieseana (altminteri, multi dintre ei, prieteni buni) despre cum arata grafic publicatiile pe care le scot pe piata. Argumentul lor suprem era, aproape inevitabil, „asa vrea cititorul“. N-am sa va spun acuma argumentele mele, dar va propun sa raspundeti, in calitatea voastra de cititori, la sondajul alaturat. Chiar sunt curios.